CALENDAR LITERAR: IONEL TEODOREANU

 

3 FEBRUARIE - CALENDAR LITERAR

 IONEL TEODOREANU

n. 6 ianuarie 1897 Iași - 3 februarie 1954, București

**

IONEL TEODOREANU

LA MEDELENI

O pagină de melancolie și emoție pură dintr-un roman care oglindește "un stil de de viață strâns legat de experiența unor vârste ale marilor nuanțe (copilăria, adolescența, prima tinerețe), aflate la hotarul dintre două epoci istorice. " * :

LA MEDELENI

            *

HOTARUL NESTATORNIC

.............................................................................................................................

  Parfum de levănțică și sulfină strânse în săculețe colorate, care atârnă de rafturi ca niște  delicați desagi ai amintirilor. ...Miros de iarbă-de-mare, de colonie și de parfumuri pe veci uitate, ca ale fericirii ... Grămezile albiturilor, zâmbitor de albe-n umbra violetă a rafturilor...

    Și zăngănitul argintiu al cheilor, și scârțâitul muzical al șifonierelor deschise de o mână albă, când în oglinda lor răsare - o clipă numai - un iatac și un copil cu buze umede și ochi duioși fiindcă în șifonieră e șocolată "Marquis", mâncând din ochi cutia rămasă în mâna lui.

- Ia-ți-le pe toate ... să ai și tu la tine în odaie.

- Adevărat?

- Adevărat.

    Dănuț închise cutia după oarecare dibuire cu capacul: era emoționat.

    - Și acum hai să te parfumeze mama.

    Dănuț plecă capul ca pentru încoronare. Dopul de sticlă, umezit, șerpui printre bucle, pe după urechi, pe tâmple, lăsând o adiere de luncă jilavă și de bomboane acre.

    - Dănuț ...

    - Poftim.

    - Dănuț ...

Mâinile doamnei Deleanu umblau repede printre rafturi, sucind și frământând teancul batistelor.

    - Dănuț, șopti ea rar, du-te în sufragerie...Te așteaptă Moșu Puiu.

    Dănuț ieși. Curentul trânti ușa smulnd-o mâinii distrate. În afara ușii, Dănuț aștepta cuvenita observație "Ușile se-nchid, nu se trântesc!" Neauzind nimic, se miră și porni spre sufragerie cu buzunarul umflat de cutia șocolăților, șchiopătând din pricina bandajului.

    Oglinda șifonierei oglindi în treacăt o mână care acoperea un obraz...

...........................................................................................................................................

* Paul Cernat