Sărbătorim Ziua de 24 Ianuarie elogiind personalitățile istorice, politice și culturale ale vremii care au făcut posibil cel mai vechi deziderat național - UNIREA, mai întâi prin Unirea celor două principate Muntenia și Moldova, sub conducerea unui singur domnitor, Alexandru Ioan Cuza.
Sărbătorim Ziua Unirii la 24 ianuarie elogiind poporul român, pastrătorul și continuatorul tradițiilor strămoșești peste veacuri, cel care cu dragoste de neam și staruință - dar mai ales cu îndârjire și curaj în vremuri de restriște - a apărat tezaurul de limbă românească și pământul țarii de râvnitorii ei.
Numele domnitorului Alexandru Ioan Cuza și personalitatea acestuia sunt indisolubil legate de Mica Unire din anul 1859, alegerea "providențială" a acestuia ca domnitor al Țării Românești și Moldovei reprezentând primul pas important spre înfăptuirea Marii Uniri din 1918
Scrierile istorice, documentele și alte publicații care descriu evenimentul istoric sunt numeroarse și foarte solicitate de cititori. La fel și scrierile literare a căror acțiune se desfășoară la mijlocul secolului al XX și care fac referire la evenimentele iastorice ale perioadei sau care au ca personaje principale personalități istorice ale timpului sau personalitatea voievodului Alexandru Ioan Cuza.
Literatura despre domnitorul Cuza cunoaște și ea o mare căutare în rândul publicului cititor.
Volumul CUZA-VODĂ ÎN TRADIȚIA POPULARĂ poate fi considerat o antologie de scrieri populare românești legate de personalitatea lui Cuza Vodă, scrieri din genuri diverse care surprind calitățile umane ale domnitorului, interesul pentru problemele țării și rezolvarea lor grabnică, omenia și stăruința în rezolvarea problemelor țăranului român, bunătatea, dărnicia, compasiunea și milostenia față de cei sărmani. Toate acestea și multe altele, traspar din scurte istorisiri, anecdote, și versuri populare (cântece) ale vremii pline de realism și de emoție.
Primul capitol al volumului capitol este foarte sugestiv intitulat AMINTIRI ALE CELOR CARE L-AU VĂZUT - cuprinzând mărturisiri și mărturii ale unor oameni obișnuiți din popor cu și despre domnitor, multe provenind de la culegători locali: UN PLUGAR, LA MĂNĂSTIREA VĂRATEC, A (TRECUT ODATĂ PE LA POȘTĂ), (NE ZICEA), (AM VĂZUT PĂ CUZA), (TARE MÂNDRU ERA-N HAINELE DE DOMN), (ȘTIU C-A VENIT ODATĂ), (POVESTEȘTE), COPIII DE ȘCOALĂ).
Aflăm, printre altele, că domnitorul avea o mătușă la Văratec, pe maica Elisaveta Cuza iar la mănăstirea Agapia, "două surori tot maice".
Cartea redă întocmai limbajul bogat în regionalisme și arhaisme specific locurilor și vremii, care sporesc astfel autencitatea relatărilor, realismul lor și veridicitatea faptelor menționate în concordanță deplină cu realitățile istorice și cu tradițiile satului românesc din acea perioadă.
Volumul este riguros împărțit pe capitole ale căror titluri sunt în același timp sugestive și evocatoare pentru originalitatea scrierilor ce o compun.
Dintr-o simplă enumerare a capitolelor de volum se pot reține trăsăturile (calitățile) morale ale domnitorului Cuza, esența faptelor sale constructive în diferite domenii dar și efectul acestora asupra oamenilor din popor:
ERA OM BUN
IUBEA DREPTATEA ȘI FAPTELE MARI
URA STĂPÂNIREA TURCULUI
ÎI URA PE BOIERII HRĂPĂREȚI ȘI VROIA RIDICAREA ȚĂRANULUI.
NU-I SUFEREA PE CLERICII FĂȚARNICI ȘI TEAMĂ NU AVEA
ÎI PLĂCEA SIMPLITATEA
PE ȘARLATANI ÎI ȚINEA DIN SCURT
ERA GOSPODAR
ȚĂRII BRAȚ ÎNARMAT ÎI DOREA
IUBEA STRĂMOȘEȘTILE OBICEIURI
POPORUL L-A IUBIT. CEI MARI L-AU NĂPĂSTUIT.
Vă invit să citiți această carte care, cu siguranță, vă va rămâne în suflet.
Deși nu suntem martorii acelor timpuri istorice decât prin mărturisirile și scrierilor celor care au fost hărăziți și privilegiați odată, veți trăi momențe unice, încărcate de emoție și de vibrație patriotică, de respect și de admirație pentru Omul și Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, cel care a iubit poporul și a primit de la acesta ascultare deplină și venerație.
