POEMELE IERNII

 ION PILLAT

IARNA

Ți-aduc omătul liniștit ce-apasă,

Cu fulg ușure, ca o piatră grea

Pe țarină, pe suflet și pe casă - 

Și-l las pe geamuri preschimbat în stea.

De-acum câmpia va fi foaia nouă

Pe care sănii-nseamnă stranii dungi,

Și-n tine, călătorule, -o să plouă

Cu zurgălăi, cu amintiri, cu doruri lungi.

LUMINA, IARNA

A nins. În soare codrul cu trunchiuri de cărbune

Întinde umbre-albastre pe proaspătul omăt;

Și mă visez la geamuri cu anii îndărăt

Văd dealul alb, târlia și vremurile bune.

Ies, scârțâie zăpada ca ieri sub pasul meu,

Și atârnând marame subțiri de promoroacă

De ramurile joase, lumina goală joacă

Azi numai pentru mine și pentru Dumnezeu.

Apoi își dă pe spate tot părul de beteală

Și sare învârtindu-și al razelor hanger

Și unde talpa-i roză atinge albul ger

Fulgerător scânteie pe nea câte-o petală.

Crra! trece pe sub soare vâslind întâiul corb.

A stat din joc lumina, pe brânci se face mică,

Crra! stolu-ntreg și-n umbră rămân privind cu frică

Trei picături de sânge pe-o ramură de sorb.

                                            sursa foto: internet