Lăcrămioarele
☙ ❦ ❧
sursa foto:internet
Lăcrămioara este o specie de plante erbacee, perene, denumită și clopoțele, crin de vale, dumbrăvioară, iarba Sfântului Gheorghe (deoarece înflorește în luna aprilie, în preajma acestei sărbători - 23 aprilie)
☙ ❧
Legenda Lăcrămioarelor
În noaptea aceea minunată cu lună plină, în a cărei văpaie scânteiau apele și stâncile, și arborii, simți mai mult ca oricând Domnul Isus nevoia să fie singur.
Se strecură încet din casa unde poposea și, ușor, să nu deștepte pe nimeni, se îndreptă pe drumeag înainte, până la o pajiște din apropiere. Aici, copleșit de gânduri, se așeză jos lângă un tufiș . Privi la plutele argintii, ale căror frunze, în bătaia Lunii, păreau niște inimioare de piatră scumpă; învălui totul cu privirea-i nespus de blândă și apo și-o înălță spre ceruri.
- Doamne, măreață-i plăsmuirea Ta! Vai, cum nu știu oamenii s-o prețuiască!
Mai avea puțin timp de stat pe pământ și boabe de lacrimi fierbinți îi picurau din ochi.
Dar Domnul nu lăcrima de cele ce avea să pătimească și pe care, una câte una le depăna în gând. Plângea de nesfârșitele frumuseți ale firii, care totuși nu ajung să îmblânzească inimile; plângea de rătăcirea minților omenești, de ura, de vrajba multă ce încape în ele.
Și cu lacrimi arzătoare, se ruga Celui-de-Sus să ierte păcatele oamenilor.
Privighetoarea, care stătea tăcută pe creanga de plută argintie, se lăsă jos pe mâna Domnului și el o mângâie, apropiind-o de fața sa; iar ea prinse a-i cânta a;a de lung, atât de duios, că Domnul, înseninat o clipă, zise:
- Binecuvântată să fii tu păsărică nevinovată și de-a pururi să fii farmecul nopților cu Lună, aducând o licărire de bunătate oamenilor.
Iar plutele argintii începură să-și tremure frunzulițele și să scoată un freamăt așa de dulce și de trist, că părea însuși suspinul Domnului.
Și spuse iarăși Isus:
- Binecuvântați să fiți, arbori frumoși, și de-a pururi să suspinați și să șoptiți în nopțile cu Lună.
Și ștergându-și ultimele lacrimi ....alb și luminos lunecă Domnul spre casa în care se adăpostea.
A doua zi, femeile, venind la izvorul din pajiștea aceea, cu mirare văzură presărate prin iarba de lângă tufiș și la tulpina copacilor, niște flori albe cum nu mai văzuseră și miroseau de te sfințeau.
Erau lacrimile Domnului, ce-n noapte se prefăcuseră în gingașa floricică numită lăcrămioară sau mărgăritărei.
M. Ștefănescu
Atestat în Muntenia și
în Moldova
(Legendele florei și ale faunei, Andreas Print, București, 2015, p.37-38)
☙ ❦ ❧
Vasile Alecsandri
Lăcrămioarele
Multe flori lucesc în lume,
Multe flori mirositoare!
Dar ca voi, mici lăcrămioare
N-are în lume nici o floare
Miros dulce, dulce nume!
Voi sunteți lacrimi de îngeri
Pe pământ din cer picate,
Când prin stele legănate
A lor suflete curate
Zbor vărsând duioase plângeri.
........................................................................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.