Există un loc în care sufletul meu se regăseşte ca într-o catedrală a luminii, această Lumină divină dătătoare de înţelepciune şi de speranţă: Biblioteca, aprope de mine, de sufletul meu!
Dacă tu vei şti să-i deschizi fereastra inimii, această Lumină îţi va invada mintea şi sufletul şi te va umple de dulcea binecuvântare a vietii.
Aici mă regăsesc într-o lume frumoasă şi într-un univers aparte, în care viaţa mea poate să însemne o mie de vieţi sau mai mult.
Îmi iluminez mintea cu harul cel mare al înţelepţilor care au strâns comorile lumii şi te-au lăsat pe tine, cititorule, să le descoperi şi să le preţuieşti, să le laşi moştenire urmaşilor tăi şi urmaşilor semenilor tăi până la sfârşitul veacurilor.
⏳
Dacă viaţa ar fi o carte, am avea deopotrivă avantajul de-a o răsfoi cât mai încet cu putinţă, şansa de a retrăi momentele cele mai frumoase revenind mereu asupra paginilor preferate, şi, uneori, dorinţa de a ajunge la sfârşitul ei într-o imediată şi acceptată împăcare cu această lume...
Dar dacă viaţa poate fi o mie, un milion de cărți ?
Un univers fascinant, fermecător, miraculos te învăluie şi te seduce.
Dimineaţa mea de fiecare zi începe cu oameni frumoşi, optimişti, minunaţi! Dacă le dăruieşti un zâmbet, primeşti în schimb zeci, sute de zâmbete şi de vorbe frumoase ca şi cum lumea aceasta nu poate fi decât bună, aşa cum creat-o Dumnezeu. Ce altă răsplată poate fi mai minunată ca aceasta?!
Dar tu şti că poţi să le dăruieşti mai mult, mult mai mult!
Setea de cunoaştere şi de ştiinţă se contopeşte cu cea a semenilor mei care vin să soarbă din izvorul înţelepciunii şi al cunoaşterii.
📕 📚 📖
Nu pot să le dăruiesc comori de aur şi de diamante ca să le fie viaţa mai uşoară şi mai bogată dar pot să le ofer comori de suflet, nepreţuite şi nenumărate !
Biblioteca este Paradisul acesta regăsit într-o dimensiune profund pământeană, în care cauţi să afli un sens pierdut, un ideal neîmplinit, o speranţă care încă nu a murit. Fructul înţelepciunii nu mai este fructul oprit pentru că hrana noastră spirituală aceasta este!
De la cei care au slujit înaintea mea OMUL şi CARTEA, am aflat că , ’Bibliotecarii, această nobilă breaslă de intermediari ai înţelepciunii tipărite’’au pretutindeni reprezentanţi de seamă.
Evoluţia omenirii şi progresele ei succesive reflectate în gradul de cultură şi de civilizaţie de azi se regăsesc toate în acest tezaur incomensurabil care este BIBLIOTECA
Identitatea umanităţii şi sensul existenţei noastre se concentrează aici ca într-o piramidă şi sporeşte necontenit, prelungindu-se şi amplificându-se dincolo de ea, ca într-un vortex de Lumină, în Univers.
📖
Acei şi aceşti oameni minunaţi care sunt scriitorii, ca nişte, magicieni fără cusur, au făcut din viaţa lor o carte. Din cărţi au făcut viaţa lor, şi v-au sărutat pleoapele copleşite de somn atunci când vă încăpăţănaţi să cunoaşteţi finalul, v-au mângâiat sufletele cu vorbele meşteşugite şi v-au luminat minţile cu harul şi cu darul lor de înţelepciune.
Să le urmăm exemplul !
Cititorule drag, Omule drag,
Iubeşte viaţa şi trăieşte frumos fiecare zi ca şi cum ar fi prima, şi nu ultima! Un început frumoas luminează o viaţă dar poate face să strălucescă milioane de vieţi !
❧ ❦ ❧
Îndrăznește să-ți aduci aminte
Inventarea cărților a fost poate cel mai mare triumf al luptei noastre tenace împotriva distrugerii. Trestiei, pieii, peticelor, arborilor și luminii le-am încredințat cunoașterea pe care nu am fost dispuși să o pierdem. Cu ajutorul lor, umanitatea a trăit o accelerare fabuloasă a istoriei, dezvoltării și progresului. Gramatica împărtășită pe care ne-au oferit-o miturile noastre și cunoașterea ne multiplică posibilitățile de cooperare, unind cititori din diferite părți ale lumii și generațiile succesive de-a lungul secolelor. După cum afirmă Stefan Zweig în memorabilul final din Buchmendel : "Cărțile sunt scrise pentru a-i uni pe oameni dincolo de moarte și pentru a ne apăra astfel în fața celui mai implacabil dușman al existenței noastre: efemerul și uitarea".
În diferite epoci am încercat să facem cărți din fum, piatră, pământ, frunze, trestii, mătase, din piele, petice, copaci, iar acum din lumină - computere și cărți electronice. Au variat în timp gesturile de a deschide și de a închide o carte, de a călători printr-un text. Și-au schimbat formele, rugozitatea sau netezimea, interiorul labirintic, modul lor de a foșni și de a șopti, durata, animalele care le devorează și experiența de a le citi cu voce tare sau în gând. Au avut multe forme însă incontestabil este succesul copleșitor al descoperirii lor.
.....................................................................................................
Cărțile ne-au lăsat moștenire câteva idei ale strămoșilor noștri care nu au îmbătrânit câtuși de puțin: egalitatea dintre ființele umane, posibilitatea de a ne alege conducătorii, intuiția că poate copiilor le e mai bine la școală decât la muncă, voința de a folosi - și de a reduce - avutul comunității pentru a-i îngriji pe bolnavi, pe bătrâni și pe cei slabi. Toate aceste invenții au fost descoperite de antici, de cei pe care-i numim clasici și au ajuns până la noi pe drumuri ocolite. Fără cărți, cele mai bune lucruri din lumea noastră ar fi căzut în uitare.
Irenne Valleho - Înfinitul într- o trestie, Ed Pandora, Buc., 2012, p. 539 - 543,549
❧ ❦ ❧
Miracolul care ne unește pe toți în acestă fabuloasă și impresionantă aventură colectivă a cunoașterii în toate formele ei este pasiunea comună și tăcută a atâtor oameni uniți prin această misterioasă loialitate (povestitori orali, scribi, inventatori, creatori de anluminuri, bibliotecari, traducători, librari, vânzători ambulanți, înțelepți, învățători, rebeli, călători, călugări, sclavi, aventurieri , tipografi, cititori din toate colțurile lumii, din cele mai îndepărtate enclave până în marile metropole, anonimi sau oameni obișnuiți, oameni pentru care viața a fost și este o permanentă căutare dăruită moștenire generațiilor viitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.