VACANȚA din CĂRȚILE DE VACANȚĂ

 **

    CIREȘARII VOL I

CAVALERII FLORII DE CIREȘ

        Este primul titlu dintr-o serie de cinci cărți aparținând scriitorului CONSTANTIN CHIRIȚĂ

    Pentru iubitorii de drumeții, pasionații de cercetări geologice, speologie, montanologie care-și trăiesc cu ambiție, perseverență și curaj visurile dar și pentru toți cei care explorează lumea din postura comodă de cititor fără griji și fără riscuri inevitabile în fața potențialelor pericole, această carte este o bucurie și un câștig deopotrivă pentru cititorii de toate vârstele.

    În anul 1956 cartea apărea pentru prima dată în revista Cutezătorii, sub numele inițial de Teroarea N. eagră, autorul intervenind ulterior și schimbând numele cărții în Cireșarii.*

    Toate cele cinci volume din serie au acțiuni complet independente. Volumul Cavalerii florii de cireș poate fi considerat (perceput) ca o introducere în lumea plină de suspans și de aventură a Cireșarilor, o lume din care nu lipsesc entuziasmul și candoarea. Personajele principale din acest volum - Viorel, Ionel, Dan, Ursu, Maria, Lucia și Tic - un grup de prieteni simpatici care trăiesc pe strada Cireșului- vor deveni și prietenii cititorilor pe parcursul celor cinci cărți.

    O serie întreagă de aventuri succesive, tensionate, copleșitoare uneori, se dovedesc tot atâtea prilejuri de evadare și de cercetare a peisajelor pitorești ale României, atât de frumos descrise și detaliate uneori dar de puține ori localizate cu precizie.

    În primul volum al seriei - Cavalerii florii de cireș - grupul de tineri , mai puțin Tic care era prea mic ca să fie băgat în seamă de la început - plănuiesc o EXCURSIE DE EXPLORARE ÎN VACANȚA DE VARĂ.

    Inițiativa unei simple explorări temerare al cărei scop principal era completarea unei hărți care nu detalia suficient o peșteră din zonă și care nu fusese vizitată de foarte mult timp  se dovedește a fi o implicare foarte serioasă și responsabilă din partea grupului determinată de dorința de aventură  dar și de pasiunea pentru știință, pentru cunoaștere.

    Statornic în hotărârea de a-i însoți pe cei mai mari, Tică împreună cu cățelul Țombi se alătură grupului.  Episoadele de explorare vor alterna curând cu evenimente neprevăzute devenite pericole reale pentru copii în peștera brăzdată de ape subterane în care, - din păcate- cel mai mare pericol pentru om și natură rămâne tot omul!

    "În primul volum al seriei, "cei șapte copii de pe Strada Cireșului și cățelul Țombi vor să elucideze un mister geologic, dar întâlnesc în Peștera Neagră personaje adulte ostile, pe care le înving prin inteligență și spirit de echipă.

    Cireșarii, ca orice eroi care devin exemplari, doresc să facă numai binele, și reușesc să-l facă. Motivația lor e tocmai "cavalerismul", noblețea binelui gratuit. Autorul Cireșarilor s-a înscris, în genul lui, printre nemuritori. Iar dincolo de autor, destinul personajelor pare sortit unei glorii ce va rezista multă vreme, în veacul ce ne este dat. Drum bun, Cireșari!"

                                                                                                    Horia Gârbea

    Finalul fericit al cărții dar mai cu seamă fericirea și împăcarea din sufletele Cireșarilor sunt semne bune pentru alte aventuri împreună, pentru noi expediții.

    "Ursu culesese din noapte cele câteva clipe de stele și de întuneric blând, pe care le visase cândva, și când se întoarse o zări pe Lucia în spatele lui, și o luă de mână și împreună intrară în cabană.

    Toți cireșarii erau acolo. Cu ochi sclipitori, cu răsuflări nerăbdătoare, cu julituri și cucuie, și, Doamne!, cu câte visuri și cu câte amintiri!

    Își povestiseră torul, și iar își povesteau. Maria își prinse cozile în colțul buzelor și se gândea la oglinzile ei albastre. Dan își astupa cum putea și cu ce putea gândurile și zdrențele hainelor și râdea ca un nebun. Ionel își freca și-și mângâia cucuiul care-l adormise și care-l trezise. Lucia îl privea pe Ursu, și-i privea palmele mari ca niște aripi. Ursu se uita când în podea și când în plafon , iar Victor își încovoia din când în când spatele, și tresăres, și răsufla apoi, parcă ar fi scăpat de niște văpăi. Și toți se descopereau în momente uluite de tăcere, privindu-se neîncrezători unii pe alții, dar iarăși li se aprindeau obrajii peste paloarea de-o clipă, și atunci știau și simțeau că vor fi împreună, că vor mai fi de multe ori împreună, prieteni ai tuturor frumuseților."

                                                               

*https://www.ciresarii.com/romane/cavalerii-florii-de-cires/