POEMELE TOMNAEI

 Nicolae Labiș

Veverița

În cireșul cel cu frunză

Arămie și pestriță,

A venit prin ramuri toamna

ș-a venit și-o veveriță 

Rândunele se duc

După-o datină străveche

Ea le face semn"Drum bun"

Cu cerceii la ureche.

Zburdă pe crenguțe mici,

Tot clipind de supărare:

- Nu-s alune pe aici !

Mă grăbesc nevoie mare!

Și-n copaci, sărind, dispare.

Căci pe-acasă, cine știe,

Puiul cel poznaș din fire

Face iar vreo nebunie.

Doar Dorina, școlărița,

Rușinată a rămas,

C-a văzut-o veverița

Stând cu degetele-n nas.

Cuțunache (ce rușine!)

A fugit după găine,

Iar bogheta cea mai mică

A scăpat un ou de frică.

Cuțunache, șugubăț,

L-a păpat cu coada băț!

😍