POVEȘTI de sezon DESPRE PRIETENIE cu muultă ÎNGHEȚATĂ!

 PRINEȚESA IUBITOARE DE ÎNGHEȚATĂ

de Kelemen Istvan

O poveste cu haz despre un cofetar iscusit și despre ÎNGHEȚATA care-l convinge pe uriașul blând și prietenos, îmblânzește balaurul înfricoșător și îndulcește inima prințesei ...! 

🍦🍨🍧😋 

........................................................................................

- Dragă uriașule ... - a început Pintilie Cofetaru Călător.

- Poți să-mi spui Beni- îl întrerupse uriașul.

- Dragă uriașule Beni, te rog ajută-mă să-l găsesc pe balaurul cu trei capete. Știi cumva unde este? Pe mine mă cheamă Pintilie Cofetarul Călător.

- Cum să nu știu? Îți spun dar ce-mi dai în schimb?

    Un singur lucru trebuie să știți, uriașii blânzi și prietenoși ajută cu plăcere pe oricine, în schimbul unui mic cadou. Nu vă gândiți la un lucru foarte mare. Se bucură de o frumoasă bilă de sticlă, de un nasture cu formă interesantă sau chiar de o busolă. Aceasta din urmă este importantă pentru ei , fiindcă încălțând cizmele de șapte kilometri, se orientează în lume la fel ca un colibri. În acest caz sunt foarte rapizi, străbat distanțe mari în câteva clipe, dar se și rătăcesc ușor. Busola în schimb le indică drumul corect.

- Ce-aș putea să-ți dau? - se frământa Pintilie Cofetaru Călător.

- Ce? Păi ce ai în chestia aceea pe trei roți?

- ÎNGHEȚATĂ.

- Înghețată? Ce o fi aceea?

- Poftim, gustă! Pintilie Cofetaru Călător îi întinse un cornet cu trei globuri, acoperite cu biluțe mici și colorate de zahăr. Ai grijă să lingi încet ca să nu te doară gâtul, îl sfătui pe uriaș

- Hmmm... păi asta e ceva minunat! Un lucru atât de bun niciodată nu am mai mâncat! Chiar! Minunat, minunat! - exclamă uriașul. Hai să fie înghețata răsplata ta, dragă prietene, Pintilie Cofetaru Călător. Balaurul cu trei capete se află pe insula din mijlocul Mării Fermecate și trăiește într-un bârlog. Uite acolo! - îi arătă.

- Pentru încă o înghețată te duc cu plăcere până acolo, cu toate că mă dor foarte tare bătăturile!

- Mulțumesc pentru ajutor, uriașule Beni. Dar rămâi să-ți înmoi picioarele mai departe. Trebuie să știi că tricicleta mea nu este una obișnuită, ci este o hidrobicicletă. Dacă am ajuns până aici voi pedala și până pe insula aceea și o voi elibera pe prințesa Rozalia. Oricum îți dau cu plăcere încă o ÎNGHEȚATĂ! Te rog să o mănânci încet și pe aceasta!

- Știu! - Interveni Beni. Altfel mă va durea gâtul!

- Cerul să fie cu tine! zise PintilieCofetaru Calator. după care urcă pe tricicletă și pedală curajos în mare. Între timp trase de o manetă, se auzi un mic scârțâit, apoi lângă cele trei roți de cauciuc au apărut niște lopățele, care prin munca picioarelor musculoase ale lui Pintilie Cofetaru Călător. începură să se învârtă.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------

*****

DOLLY-DOLL, CĂȚELUL POVESTITOR

de Gabriela-Mariana Dordea

👱🍦🐶

--------------------------------------------------------------------------------------------------------

Și cum mergeam noi, așa, domnița cu evantaiul și eu pe lângă ea, îmi arunc ochii spre sacoșa pe care o balansa în mers și care mă cam enerva. Și ce să vezi! Pe sacoșa cu pricina, o pisică mare, albă și pisica aceasta ce credeți voi că făcea pe-o asemenea arșiță? Se răsfăța cu o înghețată maaare! Deci, era o pisică fericită, nu ca mine!

Am scâncit și apoi am mârâit de ciudă. Și am lătrat ca să fiu băgat în seamă.

- Bietul de tine! Ți s-au lungit urechile de sete! Rezolvăm imediat! Zise stăpâna mea și scoase un oftat cât pentru amândoi. (De acum încolo o voi numi "stăpâna mea" și mă voi strădui să fiu un cățel cuminte ca să mă îndrăgească.)

Și cum mergeam noi așa, ca doi însetați în deșert, văd o umbră mare acoperind umbra mea. De pe stâlpul unei porți, din umbra unui soc mare, ne privea o pisică tolănită, leșinată de căldură.
- Miauuuuuuuu!Mmmmmmm, ce sete mi-este ! Și ce poftă! Ochii ei plictisiți se făcură deodată mari și pofticioși descoperind "ispita" de pe sacoșa stăpânei mele.
- Salut prietene! Hai și tu la o răcoreală pe cinste!
- Salut. 
Mi-a răspuns plictisit.
- Mi-e o sete dar nu-mi părăsesc locul acesta pentru nimic în lume.
Avea dreptate amicul meu căci sub pomul cu pricina, două pisici amețite de căldură se uitau cu invidie la el.
- Te înțeleg! La revedere!
Și mai mergem noi ce mai mergem, și auzim un zgomot de aripi obosite în teiul de la marginea drumului.
Din frunzișul des ne privea curioasă o turturea cu pene cenușii, catifelate și cu ochișorii mici, strălucitori, ca două cristale.
- Gugu-știu, Gugu-știuc! 
- Salut prietene! Vino și tu să te răcorești cu o înghețată. Hai, coboară!
- Merci prietene, dar aici mă simt în largul meu!
- Bine, cum vrei tu!
Mai uitat înapoi și am văzut cum îi sclipeau ochii după înghețata de pe sacoșa domniței.
Am pornit mai departe . Şi cum mergeam noi aşa, domniţa cu evantaiul şi eu în umbra ei, numai ce zăresc de la înălţimea mea, într-un tufiş de zmeură, două urechi lungi şi apoi un botic umed tremurând şi o pereche de ochişori strălucitori care ne priveau pe furiş.

- Hei! Te-am zărit amice iepuraș! Vino să te răcoreşti cu o îngheţată de zmeură pe cinste, că în tufişul acela nu mai prea este bunătate de zmeură!

-     Mda, aşa este! Constată cu mâhnire prietenul urecheat. Dar nici cu boticul înţepat nu mă încumet să ies de aici că or să râdă amicii mei de mine. Oricum, să ştii că sunt prevăzător din fire şi am păstrat frumuseţe de morcov pentru masa de prânz  şi-o să-mi ţină şi de sete.

-   Mda! Aşa da! Să ai poftă şi răcoreală maximă! La revedere!

-  Hei, prietene! (L-am auzit în urma mea.) dacă au şi îngheţată de morcovi, te rog să-mi dai de ştire! A zis aşa, mai cu sfială, ca să nu-şi trădeze pofta.

-  Eheee!Bine. Aşa voi face!

Şi numai ce ne îndepărtăm de  amicul iepure şi zăresc după gardul alb, văruit, un mânz frumos şi drăgălaş ca un ponei.

- Hei! Am auzit bine? Ai spus cumva “îngheţată“???OOOOO!! Îngheţată! Vreau şi eu! Vreau şi eu! De care îngheţată este?

- Salut, prietene! M-ai speriat! Mă gândesc cât de cald trebuie să-ţi fie cu coama aceea frumoasă dar călduroasă! Îngheţată de vanilie, de ciocolată, cu fistic...!

-  MMMMH...!Da cu cereale nu au?

- EI poftim, mai ai şi pretenţii! Şi încă ce pretenţii, auzi la el! Cu cereale!! Vei fi vrând îngheţată cu ovăz, nu-i aşa?

 Şi am izbucnit în râs că nu m-am putut abţine! Mi-ar fi plăcut să înţeleagă şi domniţa „limbajul” nostru ca să-i aud râsul ştrengăresc.

- Lasă! Zise amicul meu uşor ruşinat! Uite, stăpânul are grijă de mine ca să nu răcesc, de aceea  nu primesc îngheţată dar îmi aduce mere şi pere proaspete şi reci!

-  Ei, vezi, fericitule! Şi eu îmi doresc un stăpân cumsecade! Cu toţii ne dorim!

-  La revedere

- La revedere!

Am privit în urma mea şi i-am văzut coama frumoasă şi ochii strălucind de mulţumire.
Am mai mers așa, preț de câteva minute, până când ne-am oprit în fața unui magazin pe ale cărui geamuri se găsea o reclama uriașă!!!Am simțit că nu mai am aer nici măcar pentru un lătrat de poftă.Mi se holbaseră ochii așa, ca în desenele animate, pentru că în fața mea era o înghețată uriașă!!!O nebunie!!!
- Dolly-Doll, așa o să-ți spun de azi înainte! Să fi cuminte până mă întorc.
Îmi spuse stăpâna și înghiți și ea în sec privind cu poftă înghețata din reclamă.
Așteptarea și răbdarea mea și-au aflat răsplata când stăpâna s-a întors cu două înghețate "moțate", cum nu mai văzuseră ochii mei până atunci.
- Hai, vino, drăgălașule, una este pentru tine.
Când am văzut ce grozăvie mi se pregătește, m-am repezit ca un bezmetic la cornetul ispititor. Râsul domniței nu mai contenea.
N-a mai rămas nici o urmă din deliciul care mi s-a pregătit.Simțeam răcoreala aceea până în vârful urechilor mele crețe.

                                        ..........................................................................