POEZIILE TOAMNEI

LUCIAN BLAGA

MELANCOLIE

Un vânt răzleț își șterge lacrimile reci

pe geamuri. Plouă.

Tristeți nedeslușite-mi vin, dar toată

durerea,

ce-o simt, n'o simt în mine,

în inimă,

în piept,

ci 'n picurii de ploaie care curg.

Și altoită pr ființa mea imensa lume

cu toamna și cu seara ei

mă doare ca o rană.

Spre munți trec nori cu ugerele pline.

Și plouă.

UITĂ-TE

Uită-te, încă e rouă

Și toamna începe să-și țeasă

Foile galbene-n suflete,

Pale neliniști în pomi de mătasă.

Și uită-te, noaptea e rece

Și vara-i alături dar frunzele pică,

Și uităte, -i rece dar trece

Fiorul fierbinte de care ni-i frică.