RADU STANCA: 102 ANI DE LA NAȘTERE
Aici se joacă umbrele-ntre pomi,
Săltând zglobiu, de-a v-ați ascunsele,
Iar carul mare-și târâie molcom
Printre frunzișuri ostile, neunsele.
Aici sosește câte-un unicorn
Din lacul înnoptat să se adape,
Își vâră-n unde falnicul său corn
Și-mproașcă-n aer stelele din ape.
Pe urmă, saltă greu, sforăitor,
Și-și leagănă prin stuful des valtrapul,
Pe când, ca să-l privească, temător,
Din valuri o undină-și scoate capul.
Aici, când totul tace, într-un vârf
De brad coboară pasărea măiastră,
Desprinsă de-al surorilor ei cârd,
Se ascunde-aici, sub raza lunii-albastră.
Nebănuit de nimenea, un cerb
Se pierde printre ramurile dese,
Cerboaica, legănându-se incert,
în fața lui, schimbată-zână, iese.
Și tot aici, la miezul nopții, eu
Sosesc purtând pe ochi aceeași mască,
Mă-ntind în iarbă, lângă heleșteu,
Și-aștept să vină somnul să mă pască...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.