23MARTIE: CALENDAR CULTURAL

 CEZAR BOLLIAC n. 23 martie 1813, București - d. 25 februarie1881, București

    poet, jurnalist, publicist, politician însemnat, unul dintre fruntașii revoluției de la 1848, folclorist, arhivist, arheolog amator. 

    A fost elev al colegiului Sfântul Sava, având ca profesor pe I. H. Rădulescu; acesta îl va ajuta să publice în ziarele sale, așa cum făcuse și Grigore Alexandrescu.

    În 1844 publică în Foaie pentru minte, inimă și literatură articolul "Către scriitorii noștri" în care îi îndeamnă pe poeții români la angajare civică. 

    În aceeași revistă, publică în anul 1846 articolul "Poeziei" în care pune accentul pe misiunea poeziei sociale.

    Participă activ la toate acțiunile importante ale revoluției de la 1848.

    După înfrângerea revoluției se stabilește la Paris.

    În 1857, apare la Paris poemul Domnul Tudor. Episode de la revolution roumain de 1821 și revista Bucium

    La mijlocul verii lui 1857 se întoarce în țară unde participă și mai imperios la lupta pentru unirea țărilor române.

sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Cezar_Bolliac

    Este considerat unul dintre premergătorii arheologiei în România. În acestă direcție, a intreprins mai multe călătorii și a publicat articole interesante (Peștera de la obârșia Ialomiței, Peștera cu oalele, Comoara din cumpăna ciocârlăului)  

*

ȘI CE-AR FI POEZIA?

Cezar Bolliac

I

Și ce-ar fi poezia

Când n-ar fi frumusețea?

Ce-ar fi ș-un muritor

Când n-ar simți amor;

Ce-ar fi și veselia

Când n-ar fi tinerețea;

Ce-ar fi niște comori

La cei din închisori;

Ce-ar fi mărețul soare

La cel ce vederi n-are

Sau geme-n chinuiri;

Ce-ar fi o moștenire,

Ce-ar fi o fericire,

Ce-ar fi a ta iubire

La cel fără simțiri.

II

Albastra ta privire

E-atât d-atingătoare,

Ca și un cer senin

Ce scoate un suspin

Din cel ce-n absorbire,

Își uită ce îl doare.

Spre cei ce-i arunca

Dulcea cătare-a ta, –

Abstracție-n simțire, –

Își pierd a lor gândire;

În tine toți trăiesc.

Răcoarea cea de sine

Ce-n preajmă-ți simți că vine,

Ăst vânt ce tragi în tine,

E suflet omenesc.