Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 10 martie 2021

10 MARTIE - CALENDAR CULTURAL

 PETRE DULFU n. 10 martie 1856, Tohat, România - d. 31 octombrie 1953, București,                                                    România.

    A fost autor de basme, poet, profesor, traducător, doctor în filozofie.

    În anul 1871 a devenit membru și bibliotecar al "Societății de bibliotecă" devenită "Societatea de lectură a elevilor români din Gimnasiul din Baia Mare". Primele poezii originale le-a citit în Ședințele "Societății de bibliotecă".

    În perioada 1882 - 1887, la București îi cunoaște pe Ioan Slavici, pe Eminescu, Vlahuță, Hașdeu și alte personalități ale culturii românești.

    În anul 1894 a debutat editorial cu Isprăvile lui Păcală, lucrare premiată de Academia Română, apărută în zeci de ediții, care i-a adus scriitorului o mare apreciere și popularitate deosebită.

    În 1897 publică povestea în versuri Prințesa fermecată.

    Alte creații literare: Snoave, Odinioară, Ion Săracul, Zâna Florilor, Cei doi feți-logofeți cu părul de aur.

     Pentru Isprăvile lui Păcală și pentru traducerile din Euripide a primit numeroase premii din partea Academiei Române.

    Gruia lui Novac și Povestea lui Făt-frumos sunt alte două lucrări de referință din literatura române alături de Isprăvile lui Păcală.

sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Petre_Dulfu

Dulfu, Petre - Isprăvile lui Păcală, Editura Lucman, București, 2004





**

Printre-atâtea griji, necazuri, dacă n-ar mai fi și glume

Și povești pe lumea asta: ce s-ar face biata lume?

La-l poveștii farmec dulce, droaia grijilor se-alină;

Viețuim o clipă, două într-o lume mai senină.


Și povești sub soare-atâtea-s, câte flori când mai sosește!

Dar povești așa frumoase, graiul unde mai rostește,

Ca prin albele căsuțe ce-mpăneaz-a ta câmpie,

Ale tale văi și dealuri, mult frumoasă Românie?


O depănători maeștri ai poveștilor străbune,

Cu Ilene Cosânzene și cu feți viteji minune,

Câte ori copilăria-mi, lângă vatra încălzită,

Nu stătea să vă asculte seri întregi neadormită!


Și spre-a nu se pierde-n valma anilor ce vin și zboară,

Pentru cei din urma noastră, scumpa de povești comoară,

Din acele ce-auzit-am pe bătrâni demult spunându-mi,

Prins-am cu urechea una, ca s-o spun și eu la rându-mi.

...........................................................................................

Petre Dulfu - Isprăvile lui Păcală, Cuvânt înainte

**

Pentru mai multe informații privind documentele bibliotecii,

 puteți accesa catalogul online (http://www.bjastrasibiu.ro:8080/liberty/libraryHome.do)

 și serviciul de asistență bibliografică #BiblioSuport: bibliosuport[at]bjastrasibiu.ro


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.