Duminică, 17 aprilie, sărbătorim FLORIILE!

FLORIILE se serbează în ultima duminică înainte de Paști și simbolizează intrarea lui Isus în Ierusalim, aceasta fiind, de altfel, ultima lui ieșire în popor, înainte de Răstignire. Sărbătoare (care nu are dată fixă) amintește de intrarea triumfală a Fiului lui Dumnezeu în Ierusalim, când a fost întâmpinat cu flori și ramuri de finic (palmier) și măslin. Oamenii l-au întâmpinat cu bucurie, ca pe un Împărat, căci auziseră de minunea pe care o înfăptuise cu o zi înainte, când îl înviase din morți pe Lazăr. La origine, Floriile au fost defapt o sărbătoare păgână, denumită de romani Floralia, prin care o venerau pe zeița florilor, Flora. Peste această sărbătoare străveche s-a suprapus Sărbătoarea intrării Domnului în Ierusalim.

Din bătrâni se povestește - legende, tradiții și datini de sărbători, ANTEEA, 2010

**

VASILE VOICULESCU

FLORII

Era o vreme dulce cu aburi pe zăvoaie

Şi dangăte de clopot în turlele de fer,

Cântau în prag cucoşii prevestitor a ploaie

Cu gâturile-ntinse spre apele din cer.

 

Pe măgurile negre cu poalele jilave

Mijea un fir de sate răznite de la drum,

Ieşeau pe brânci din iarnă cătunele buhave

Şi îşi scoteau la soare căciulile de fum.

 

Departe pe pârloage, băjenărind uitate,

Un pâlc de capre albe îngenunchea umil;

Suind spre grinduri, cârduri de vite-ngândurate

Păşeau ascultătoare de-un câine şi-un copil.

 

O paşnică tristeţe punea fără de ştire

În orice coş de piepturi un suflet ne-ncăput;

Lumina sta pe uliţi, râdea prin cimitire,

Dar se sfia să intre în casele de lut!

 

Pe Domnul primăverii îl aştepta pământul,

Iisus venea cu iarba. Şi sălciile-n vad

Din bumbi de muguri proaspeţi îşi descheiau vestmântul

Şi-n cale ploconite i-l aşterneau poclad.

 VASILE ALECSANDRI

FLORIILE

Iată zile-ncălzitoare

După aspre vijelii!

Vin Floriile cu soare

Şi soarele cu Florii.

Primăvara-ncântătoare

Scoate iarba pe câmpii,

Vin Floriile cu soare

Şi soarele cu Florii.

Lumea-i toată-n sărbătoare,

Ceru-i plin de ciocârlii.

Vin Floriile cu soare

Şi soarele cu Florii.

Păcat, zău, de cine moare

Şi ferice de cei vii!

Vin Floriile cu soare

Şi soarele cu Florii.

Copiliţă, nu vrei oare,

Nu vrei cu mine să vii,

Când Floriile-s cu soare

Şi soarele cu Florii?

Să culegem la răcoare

Viorele albăstrii?

Hai! Floriile-s cu soare

Şi soarele cu Florii.

Eu ţi-oi da de orice floare

Mii de sărutări şi mii.

Hai! Floriile-s cu soare

Şi soarele cu Florii.

Iar tu, dulce zâmbitoare,

Te-i face că te mânii…

Hai! Floriile-s cu soare

Şi soarele cu Florii.