DE DOR, DE DRAG, DE DRAGOSTE... DE DRAGOBETE

 Din

LIRICA ROMÂNEASCĂ -

de DOR,

de DRAGOSTE

*

LUCIAN BLAGA

DORUL

Setos îți beau mireasma și-ți cuprind obrajii

cu palmele-amândouă cum cuprinzi

în suflet o minune.

Ne arde-apropierea, ochi în ochi, cum stăm.

Și totuși tu-mi șoptești: "Mi-așa de dor de tine!"

Așa de tainic tu mi-o spui și dornic, par'c'aș fi

pribeag pe-un alt pământ.

Femeie,

ce mare porți în inimă și cine ești?

Mai cântă-mi înc'odată dorul tău,

să te ascult

și clipele să-mi pară niște muguri plini,

din care înfloresc aievea - veșnicii.

ZAHARIA STANCU

N-am să vă spun...

N-am să vă spun pe cine am iubit, dar am iubit,

N-am să vă spun pe cine iubesc, dar iubesc.

Când bate vântul peste deltă, trestiile

Lin se leagănă, vii se leagănă, vii foșnesc.

N-am să vă spun pe cine aștept.

Inima n-are aripi, dar deseori zboară.

Toate cântecele lumii, toate, s-o știți,

Încap într-un flaut, într-o vioară.

Cerul n-are margini, stelel au,

Miez și margini de foc are și soarele.

Vântul de seară mi-a spus c-o să moară

Dac-o să-i rupeți în drum picioarele.

Ce să fac, dudule? Încotro s-o apuc?

Mă strigă din patru părți zările.

Munții cu păduri cu tot mor sufocați

Și-n curând o să moară sufocate și mările.

N-am să vă spun pe cine am iubit, dar am iubit,

N-am să vă spun pe cine iubesc, dar iubesc.

Crângurile sunt pline de flori și de iarbă

Și de arbori plăpânzi care cresc.

ADRIAN PĂUNESCU

Îmi pasă

Mi-e dor de tine

Și nu-mi ajung celelalte

Uite că un surogat 

Pentru puritate

Nu s-a găsit.

Mi-e dor de tine

Mi-e tine de tine

Mi-e înlăuntrul meu de tine

Mi-e nu știu cum, mi-e nu știu ce

Mi-e dor de tine ca de acasă.

Îmi pasă!

NINA CASSIAN

Iubirii

Cad în geninchi și-ți mulțumesc, iubire,

pentru aceste zilnice semnale

și voci ale mărinimiei tale

cu care-mi umpli sufletu-n neștire.

Cad în geninchi și-ți mulțumesc, iubire,

pentru înaltul pact care ne unește.

Timbrat de-a fericirii stea subțire,

- și-ți mulțumesc și pentru deznădejde.

ANA BLANDIANA

Fără tine

Fără tine mi-e frig

N-am înțeles niciodată 

Cum simte aerul

că ai plecat.

Universul se strânge

Ca o minge plesnită

și-și lasă pe mine zdrențele reci.

Câinele negru

cu burta întinsă duios pe zăpadă

Se scoală și se îndepărteză 

Privindu-mă în ochi,

Refuzând să-și spună numele.

Începe să fulguie.

Mă ustură pielea

Pe locul de unde te-ai rupt.

Și mi-e frig,

Când simt cum cade moale,

Odată cu zăpada,

Această rugăciune către nimeni.

GEO DUMITRESCU

Școala frumuseții

Tu vei fi

școala frumuseții și a iubirii - 

prin tine, bucuriile lumii le voi spori;

uite,îți încredințez acești frluturi,

o mie de fluturi tineri, frumoși - 

ia-i și învață-i să zboare, bănuit să zboare, în calde furtuni de culori,

în furtuni de culori neștiute, subțiri,

mereu schimbătoare și pure,

învață-i să zboare precum

freamătul fin al genelor tale

pe obrazul meu ars, de argilă.

--------------------------------------------------------

Am să-ți aduc deopotrivă

lacul verzui de sub munte,

să-l înveți tăcerile rodnice, adânci,

în care argintiu săgetează

făgăduite revelații, cântece, ori întrebări,

să-l înveți să lucească, să cânte sub lună

liniștit, pur, adânc, ca ochii tăi...

Tu vei fi

școala frumuseții și a iubirii,

prin tine, bucuriile lumii le voi spori:

voi, minuni și averi ale firii

să fiți cuminți, să fiți silitoare!...

GRIGORE VIERU

Acolo pe unde

Drago! O, tee,

Dulce mireasmă!

La gură - femeie,

La mijloc mireasă.

Curge izvotul,

Grâul răsare

Acolo pe unde

Trec urmele tale;

Vălură dorul

Des ca o iarbă,

Parcă răspunde,

Parcă întreabă.

LEONIDA LARI

Mi-e dor de tine ca de-o poezie

Mi-e dor de tine ca de-o poezie

Nescrisă încă, fără vers și nume,

Dar dacă vrei să ningă, n-o voi scrie,

Căci voi chema zăpada peste lume.

Mi-e dor de tine ca de o cântare,

Neauzită încă niciodată,

Dar dacă vrei să plouă, ai răbdare,

Eu voi chema și ploaia așteptată.

Ci va veni o clipă, da, o clipă,

Când tot ce sunt va semăna cu-o strună,

De care s-a atinge cu-o aripă,

Un cântăreț ciudat, orbit de lună.

THEODOR ȘERBĂNESCU

Umbra

Și pentru ce mai fug de tine?

Și când lipsești, de ce te cat?...

Ah! nu ești tu oricând în mine,

Cu dorul meu nealinat?

Dar când lipsești, pornesc spre tine

Ca vas gonit de aprig vânt,

Parcă n-ai fi etern în mine,

Oriunde ești, oriunde sunt!

Ș-apoi când pot privi la tine,

Mă-ntorc și plec și plec oftând,

Parcă plecând nu vii cu mine,

Tu, umbra tristului meu gând!...

În cartea oarbelor destine,

Pesemne astfel mi-a fost dat:

Când te-oi vedea să fug de tine,

Și când lipsești , eu să te cat.

ELENA VĂCĂRESCU

Molcoma filozofie

Ții minte?-n seara-aceea vorbeam filozofie - 

Subiect fatal de care eu mă feresc se știe.

Căci o roșeață urcă pe fruntea mea ușor,

Devin îngândurată, iar tu, un visător.

Cât tu vorbeai cu aprigi dureri, de șovăirea

Ce copleșește omul când cercetează firea,

Cât timp vorbeai de soartă, de lumea noastră și

De fericirea care o bănui, dar nu știi

De nu-i înșelătoare și-ntr-adevăr există:

În mine o idee dospea, mai puțin tristă,

Gândeam că fericirea s-o aflu dac-ar fi,

Departe, prea departe să merg n-ar trebui.

Ar fi destul ca mâna-mi în mâna-ți să se-așeze

N-ar trebui ca mintea-mi alt vis să mai viseze,

Alt vis ce-aicea poate nicicând s-ar âmplini.

Pentru-a iubi viața așa cum vreau, n-aș ști

Mai dulce mângâiere în dorurile-mi crunte,

Ca degetele tale să-mi pui, când plâng pe frunte,

Și să cufunzi , lin, ochii-ți în ochii-mi ce zâmbesc.

N-am înțeles vreodată, și vezi, nici nu doresc

Decât o fericire să te aud pe tine

Vorbind și depănându-ți cuvintele senine.

.....................................................................

Să nu aducem vorba despre filozofie?

E-un subiect de care eu mă feresc, se știe!

Căci o roșeață urcă pe fruntea mea ușor,

Devin îngândurată, iar tu, un visător.

***

DOR, DOR, Dor

    acest cuvânt românesc, intraductibil, incomensurabil prin toate stările pe care le presupune și       prin toate emoțiile care îl definesc,

    Un cuvât de o profunzime aparte, unică (anagrama cuvântul dor este cuvântul ROD )

    primordial (în toate sensurile cuvântului).