****
Bolnav este Pământul
de Emilia plugaru
Bolnav este Pământul
Cel fără de cuvânt.
Prea-poate-n Galaxie
E un martir, un Sfânt.
Pe spate-i cocoțată,
De veacuri, Omenirea,
I-apropie sfârșitul,
I-apropie pieirea.
În numele lui sfânt
Dezlănțuie războaie,
Priviți-l, pe alocuri
Iar arde-n vâlvătaie.
E încă viu Pământul,
Dar rănile îl dor,
Și sufletul îl doare
Că florile lui mor.
Ce multe flori frumoase
Cresc pe Pământ, sub Soare,
De ce să nu-nflorească?
De ce să moară oare?
Te-ai compromis demult,
Tu, Omenire, care
Te crezi pe-acest Pământ
Puternică și mare.
Te-ai compromis demult
Și suflet nu mai ai,
Căci craca de sub tine
Cu tot ce-i viu o tai!
Pământul te tot rabdă
Ca mama pe-al său pui.
Un lut ai fost și tu
Ieșit din trupul lui.
Dă-ți seama, Omenire,
Pământul plânge mut,
Șiroaiele-i de lacrimi
Te vor preface-n lut.
Bolnav este Pământul
Oftează cu durere,
Salvează-l, Omenire,
De propria-ți tăcere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.