IA AUTENTICĂ ROMÂNEASCĂ

24 IUNIE:
de ZIUA INTERNAȚIONALĂ A IEI

despre  IA AUTENTICĂ ROMÂNEASCĂ 

cămașă, una dintre piesele cele mai importante ale costumului românesc, care păstrează în croi și în dispoziția ornamentelor elemente străvechi. Cămașa este lucrată din cânepă, in. bumbac, lână sau borangic. La costumul femeiesc, cămașa lungă până aproape de glezne se compune în genere din două părți cusute una de alta sau despărțite: "ciupagul" sau ia și poalele Din punct de vedere morfologic, cămașa femeiască se încadrează în mai multe tipuri: a. cămașa încrețită în jurul gâtului, de tradiție dacică, reprezentată pe Columna lui Traian de la Roma și monumentulTropaeum Traiani de la Adamclisi, având ca piese componente piepții, spatele, mânecile și clinii: a fost purtată în toată țara, cu excepția zonelor Maramureș. Oaș, Bihor. Ea s-a păstrat cu mici modificări din perioada dacică și până astăzi în portul popular românesc sub forma cămășii cu guler sau cu "brezărău", constituind un document de continuitate și unitate. O variantă a cămășii încrețite la gât, purtată în Vrancea, Muscel, Bran și Covasna, dispărută de cca. 70 de ani, are mânecile croite în triunghi și "răsucite" pe cot: b. cămașa dreaptă sau bătrânească , cu spatele și fața croite dintr-o singură bucată de pânză trecută peste umeri și decupată la gât, are mânecile nerăscroite cusute direct de la umăr; cămașa cu umeraș sau cu platcă, cu fața și spatele prinse de sub platcă și mânecile încrețite de la umăr. Ea se poartă în Maramureș, Țara Oașului și Țara Crișurilor. Partea de joș a cămășii, "poalele", croite din foi drepte și clini , diferă de la un tip la altul de cămașă și de la o zonă la alta. Din punct de vedere al ornamentației, cămășile drepte și cele încrețite la gât se împart în patru tipuri principale: cămașa cu altiță, având ornamentul mânecii grupat în trei registre, este cea mai răspândită, fiind specifică portului din Moldova, Muntenia și Oltenia. Broderiile mânecii sunt dispuse în trei registre distincte: o bandă de lățimi variabile, așezată orizontal pe umăr, numită altiță, brodată cu mătase sau arnici, în diferite nuanțe; o bandă cu broderie monocromă, așezată imediat sub altiță, puțin mai îngustă ca aceasta, numită încreț; mai multe șiruri de broderie dispuse vertical sau oblic, numite râuri. Gama ornamentală este predominant geometrică dar nu lipsesc nici motivele vegetale sau avimorfe stilizate. Cămașa cu tablă, cu decorul grupat compact pe suprafața exterioară a mânecii , specifică zonelor din sud-estul Banatului Hunedoarei, Aradului, Cămașa cu umeraș și rânduri pe braț, cu altiță îngustă peste umăr, din care pornesc în jos, de-a lungul mânecii , "rândurile" sau "șirele" de broderii. Apare frecvent în satele de sud ale Transilvaniei, în zona Branului și a Târnavelor.Prin intermediul satelor ungurenești, acest tip de cămașă s-a răspândit și în nordul Olteniei. Cămașa cu pui peste cot, decorată cu un rând de motive dispuse orizontal la nivelul cotului, este specifică satelor din centrul Transilvaniei. Această cămașă are două elemente caracteristice: "fodorul", un volan cu dantelă ca terminație a mânecii, și "ciupagul", cusătură peste crețuri executată pe piept. Cămașa cu umeraș sau platcă, cu ornamentul dispus pe platcă, se întâlnește în nord-vestul Transilvaniei.[...]

Stoica, Georgeta; Petrescu, Paul, Dicționar de Artotă populară, București, Ed. Enciclopedică,1997, p. 123-124