E VREMEA ROZELOR

 RAINER MARIA RILKE

TRANDAFIRI

I

Că fericitul trandafir uimește

cu prospețimea care o exală

e fiindcă în adânc și-o odihnește

strângând-o din petală în petală.

Întregul trup în freamăt se aprindede 

de necurmate mângâieri răpus

în timp ce miezul inimii se-nchide

și de atâta farmec doarme dus.

II

Un trandafir, o carte de imagini

în care fericirea așteptată

se-ascunde în atât de multe imagini

că nimeni n-o cuprinde niciodată.

o carte magică deschisă-n vânt

ce se citește și cu ochii-nchiși ...

și fiindcă au urmat un singur gând

chiar fluturii ies amețiți, învinși.

III

Tu trandafir, lucru de tot perfect,

aduni în tine tot ce risipești,

când în lumină capul ți-l rotești

de-atâta farmec trupul ți-e absent.

Esență ideală, tu tocmai stând plutești

asemenea iubirii, refaci același drum;

cu cât în tine însuți mai tare te-adâncești

cu-atât în jur mai tare tu răspândești parfum.