NICHITA STĂNESCU
n. 31 martie 1933, Ploiești, România - d. 13 decembrie 1983, București, România
Poet, redactor literar, scriitor și eseist.considerat de critica literară și de publicul larg drept unul dintre cei mai importanți scriitori de limbă română pe care însuși poetul o denumea "dumnezeiesc de frumoasă".
"Limba română este patria mea."
Nichita Stănescu
🍃 ❧ 🍃
Cântec de primăvară
Desigur, primăvara mi-a țâșnit din tâmple.
De umbre, umerii îmi șiroiesc, tăcut,
Prea bine mi-e și nu mă mai pot rumpe
de aerul rotund ce m-a-ncăput.
E-ntâia oară când rămân fără de viață,
de primăvară-ncercuit cu frânghii,
până miresmele îmi dau un pumn în față;
trezindu-mă, le-adulmec și le mângâi.
Și mor a doua oară, când îmi taie chipul
pala de raze atârnând de crengi.
Și iar mi se rotește-n păsări timpul,
Când pasul tău răsună pe sub crengi.
Cu văzu-nchis, simt cum îmi bat peste sprâncene
imaginile tale, clinchetând.
Mor sacadat și reînviu din vreme-n vreme,
de-otrava morții sufletu-mi eliberând.
O, primăvara flăcări roșii-nalță.
Pe rugul lor mi-e sufletul întins
până miresmele îmi dau un pumn în față,
și mă trezesc, și-nving și sunt învins.
❧ 🍃 ❧
Liliacul
Un liliac mi-a înflorit
Surata primăvară,
Sub geamul meu l-a răsădit
Cu taină într-o seară.
Cu frunzulițe de smarald
Și stele moi în geamuri
Când razele în el se scald
Încet îmi bate-n geamuri.
La ciocănitul lui timid,
Cu mâinile avide
Eu ferăstruica i-o deschid,
El florile-și deschide.
Apoi deodată, nu știu cum
Din tremurări enorme
El se preface-n scrum
Și se-ntrupează-n forme !
Cu părul zulufit de vânt
Răsare o copilă
Cu dinți de-azur, cu gura cânt
Și trupul de argilă.
Etc.
