Faceți căutări pe acest blog

luni, 1 martie 2021

PRIMĂVARĂ

EMINESCU

ȘI ERA PLOAIE CU SENIN


Și era ploaie cu senin

    Senin cu ploaie

 Salcâmii ramurile-nclin

    Și le îndoaie.


Acuma toți ei înfloresc

    De primăvară,

Ș-un dulce miros răspândesc

    În dalba sară.


Un mândru soare scânteind

    Pe bolta-albastră

El bate ploaia șiroind

    Pe-a ta fereastră.


Și-n haină albă tu apari

    Cu pasuri line

Și numai ochii tăi cei mari

    Privesc la mine.


Atât de dulce și de plin

    C-așa văpaie

Ah, era ploaie cu senin

Senin cu ploaie.

**



 ION LUCA CARAGIALE

PRIMĂVARA


Când plouă lin în primăvară,

Toți zic: "Să dea Domnul, să dea!"

Și de te culci pe prisp-afară,

Mai vezi pe cer și câte o stea...


E cald, și ploaia răcoroasă

Ozon în aerul curat

În urmă-i lasă: drăgăstoasă

Natura toată-i un pupat.


Se pupă corbi de bucurie

că au scăpat de iarna grea:

Se pup brabeți cu gălăgie,

Și iată și o rândunea...


Și-o barză calcă cu măsură

Cu pasul grav, explorator,

Se plimbă chiar prin bătătură

Cu aerul nepăsător.


Gând plouă toate germinează:

Pământul liber de zăpezi,

Spălat de ploi, se decorează

Cu mii de mii de muguri verzi...


În țarini grâul încolțește,

În dealuri via o dezgrop;

De ploaie tot se-nveselește,

Pe orice frunză e un strop.


Și soarele o caldă rază

Trimite pe furiș prin nori;

Iar flori și păsări ca să-l vază

Se-nalță, zboară către zori.



miercuri, 24 februarie 2021

DRAGOBETELE - Sărbătoarea iubirii la români

Cu drag de Dragobete

    Divinitate mitologică similară lui Eros sau Cupidon, Dragobete este considerat a fi fiul Dochiei, un barbat chipeş şi iubăreţ, sărbătorit în Calendarul Popular pe 24 februarie. Nu blând ca Sf. Valentin, ci  "năvalnic", el era la daci zeul care, ca un “naş cosmic”, oficia în cer la începutul primăverii nunta tuturor animalelor. În decursul anilor această tradiţie s-a extins şi la oameni. Astfel, de Dragobete, fetele şi băieţii se întâlnesc pentru ca iubirea lor să ţină tot anul, precum a păsărilor ce se “logodesc”. Turturelele și mierlele se arată prin grădini pregătindu-și trilurile care vestesc primăvara. 
    Românii numeau sărbătoarea Dragobetelui şi „Logodna păsărilor”. Motivaţia preluării obiceiului păsărilor era profundă, din moment ce păsările erau privite ca mesagere ale zeilor ( cuvântul grecesc “pasăre” însemnând chiar “mesaj al cerului”). De menționat este faptul că, pe vremuri, această sărbătoare nu era prezentă în toate regiunile ţării. Potrivit atestărilor, ea era cunoscută în zonele din sudul țării, mai cu seamă în Oltenia. În această zi satele româneşti răsunau de voia bună  și de veselia tinerilor. Este cunoscută zicala „Dragobetele sărută fetele”. Credinţa populară românească spune că cei care participă la Dragobete vor fi feriţi de boli tot anul şi pentru toţi sărbătoarea dragostei era socotită una de bun augur pentru treburile casnice mărunte, nu şi pentru cele mari. Femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat în ziua de Dragobete ca să fie drăgăstoase tot anul şi mai aveau grijă să dea mâncare bună animalelor domestice, păsărilor cerului. Nici o vietate nu trebuia sacrificată în această zi.
    De Dragobete se făceau logodne simbolice pentru anul următor sau fetele și băieții legau frății de sânge.
Fetele nemăritate și nevestele tinere își făceau rezerve de apă din zăpada rămasă netopită până la Dragobete și se spălau cu ea în anumite zile ale anului, pentru păstrarea frumuseții și tinereții.
Chair dacă în unele legende, Dragobete apare ca fiu al Babei Dochia iar în altele ca fiind Năvalnicul, un lucru este cert:
Dragobetele este tânăr și este protectorul dragostei și al îndrăgostiților.
  

**


DRAGOBETELE : poezia iubirii la români


de drag,

            de dor,

                    de dragoste

 

EMINESCU

CE E AMORUL?


Ce e amorul? E un lung

Prilej pentru durere,

Căci mii de lacrimi nu-i ajung

Și tot mai multe cere.


De-un semn în treacăt de la ea

El sufletul ți-l leagă,

Încât să n-o mai poți uita

Viața ta întreagă.


Dar încă de te-așteaptă-n prag

În umbră de unghere,

De se-ntâlnește drag cu drag

Cum inima ta cere;


Dispar și ceruri și pământ

Și pieptul tău se bate,

Și totu-atârnă de-un cuvânt

Șoptit pe jumătate.


Te urmărește săptămâni

Un pas făcut alene,

O dulce strângere de mâni,

Un tremurat de gene.


Te urmăresc luminători

Ca soarele și luna,

Și peste zi de-atâtea ori

Și noaptea totdeauna.


Căci scris a fost ca viața ta

De doru-i să nu-ncapă,

Căci te-a cuprins asemenea 

Lianelor din apă.




VERONICA MICLE

DE-AI ȘTI

De-ai ști iubite cât de mult

Mi-i dor ca glasul tău s-ascult,

Ai veni pe-aripi de vânt

Și mi-ai spune un cuvânt.


Vorba fie rea sau bună,

Am vorbi-o împreună,

M-ai vedea, eu te-aș privi,

Vorbele s-ar înmulți.


Tu mi-ai spune una mie,

Eu ți-aș spune multe ție

Făr' de rost și chibzuire,

Însă toate din iubire.


Vino dar pe-aripi de vânt,

Vin de-mi spune un cuvânt,

Că mi-i dor atât de mult

Glasul tău să-l mai ascult.


https://www.veronicamicle.eu/opere/poezii/de_ai_sti.html#.YDTsdhozYdV


LUCIAN BLAGA


IZVORUL NOPȚII


Frumoaso,

Ți-s ochii așa de negrii încât seara

Când stau culcat cu capu-n poala ta,

Îmi pare că ochii tăi, adâncii, sunt izvorul

Din care tainic curge noaptea peste văi,

Și peste munți și peste șesuri

Acoperind pământul

C-o mare de întuneric.

Așa-s de negrii ochii tăi,

Lumina mea.


                                                                                       BACOVIA


ÎN FERICIRE


Sunt clipe când toate le am...

Tăcute, duioase psihoze -

Frumoase povești ca visuri de roze...

Momente când toate le am.

Viața se duce-n șir de cuvinte -

Un cântec de mult...înainte...

Momente când toate le am...

GEO DUMITRESCU

ȘCOALA FRUMUSEȚII

Tu vei fi

școala frumuseții și a iubirii - 

prin tine, bucuriile lumii le voi spori:

uite, îți încredințez acești fluturi,

o mie de fluturi tineri, frumoși - 

ia-i și învață-i să zboare,

bănuit să zboare, în calde furtuni de culori,

în furtuni de culori neștiute, subțiri,

mereu schimbătoare și pure,

învață-i să zboare precum

freamătul fin al genelor tale

pe obrazul meu ars, de argilă.


......................................................

Am să-ți aduc apoi corcodușul, laleaua,

să-i înveți să-nflorească

iubindu-se prin nevăzute fire de pulbere.

Și stânca oarbă, informă, de marmoră

ți-o voi aduce - învaț-o tu

taina tulburătoare

a rotunjimilor albe, trandafirii.


Am să-și aduc deopotrivă

Lacul verzui de sub munte,

Să-l înveți tăcerile rodnice, adânci,

în care argintiu săgetează

făgăduite revelații, cântece, ori întrebări,

să-l înveți să lucească, să cânte sub lună

liniștit, pur, adânc, ca ochii tăi.


Tu vei fi

școala frumuseții și a iubirii,

prin tine, bucuriile lumii le voi spori:


voi, minuni și averi ale firii

să fiți cumunți, să fiți silitoare!...



vineri, 19 februarie 2021

19 FEBRUARIE - CALENDAR CULTURAL: ZIUA BRÂNCUȘI


CONSTANTIN BRÂNCUȘI, n.19 februarie 1876, în localitatea Hobița, județul Gorj - d. 16 martie 1957, Paris, Franța.

    Este unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea, figură centrală în mișcarea artistică modernă. de la a cărui naștere se împlinesc azi 145 de ani.




**

GEO BOGZA


                BRÂNCUȘI


    S-a născut la Hobița în 1876.

    Tăind piatra și lemnul cu mâinile lui de țăran din Gorj, el a deschis artei și spiritului omenesc poarta unui nou univers.

    El este mai mult decât un sculptor, este un profet.

    Tăind piatra și lemnul cu mâinile lui de țăran din Gorj, el a impus materiei fluiditatea spiritului.

    El este mai mult decât un profet, este un artist de geniu.

    Tâind piatra și lemnul cu liniștea sufletească și înțelepciunea unui lung șir de strămoși, el a mers direct la esențe, la expresivitatea formelor primordiale, la sâmburii vieții și ai cosmosului.

    El este mai mult decât un artist de geniu, este un vizionar.

    Tăind piatra și lemnul cu mâinile lui de țăran din Gorj, el a descătușat din miezul materiei zborul unic al păsării măiastre.

    El este mai mult decât un sculptor, este un profet.

   Tăind piatra și lemnul cu mâinile lui de țăran din Gorj, el a descătușat din miezul materiei coloana fără sfârșit, geometrie și ritm al infinitului.

    El este mai mult decât un profet, este un artist de geniu.

    Tăind piatra și lemnul cu mâinile lui de țăran din Gorj, cutezător întotdeauna și niciodată încercat de eroare, el a îmbogățit muzeele lumii și cerul ce se boltește deasupra pământului cu opere ce povestesc filozofia și arta viitorului.

    El este mai mult decât un artist de geniu, este un vizioner.

    Tăind piatra și lemnul cu mâinile lui de țăran din Gorj, el a impus materiei fluiditatea spiritului, el a descătușat din miezul ei fierbinte pasărea măiastră și coloana fără sfârșit, a deschis artei și spiritului omenesc poarta unui nou univers.

    El este mai mult decât un sculptor, mai mult decât un artis de geniu. Este un demiurg

     S-a născut la Hobița în 1876 și nu va muri niciodată.


Carte de inimă pentru Brâncuși, Albatros, București, 1976

***

Mai multe materiale INFORMATIVE  și ALBUME DE ARTĂ găsiți la sediul bibliotecii ASTRA - secția ARTE.

Pentru mai multe informații, accesați Catalogul online, la adresa: http://bjastrasibiu.ro/catalog-online/ și serviciul BiblioSuport, adresând un mesaj pe adresa bibliosuport[at]bjastrasibiu.ro



joi, 18 februarie 2021

18 FEBRUARIE - CALENDAR CULTURAL

 MICHELANGELO BUONAROTTI

Michelangelo di Ludovico Buonaroti Simoni, n. 6 martie 1475, Caprese, Arezzo, Italia - d. 18 februarie 1564, Roma:

sculptor, pictor, desenator, arhitect și poet renascentist

Michelangelo a fost, alături de Leonardo da Vinci, cel mai important artist în perioada de apogeu a Renașterii italiene.

"Trăia într-o frenezie continuă. Suferința trezită de excesul puterii de care era plin îl obliga să acționeze fără încetare, fără o oră de odihnă:"

Romain Rolland, Viața lui Michelangelo

Sculptura a fost întotdeauna marea pasiune a artistului.

Succesul și recunoașterea artistică au venit pentru Michelango în anul 1504 datorită grupurilor statuare Pieta  și David care l-au făcut cunoscut atât la Roma cât și la Florența.

Alte opere sculpturale importante realizate de Michelangelo sunt: Moise, Sclav înlănțuit și Sclav murind.

Pictura

Una dintre puținele lucrări ale artistului este La Sagrada Famiglia (Madonna Doni) în care membrii Sfintei Familii sunt tratați în manieră sculpturală și se evidențiază de celelalte personaje care se regăsesc în fundal.

Artistul a lucrat timp de patru ani la frescele care îmbracă bolta Capelei Sixtine redând nouă scene biblice pe axa bolții:  Dumnezeu desparte lumina de întuneric, Crearea aștrilor, Dumnezeu desparte apele de pământ, Crearea lui Adam, Crearea Evei, Păcatul originar și Izgonirea din rai, Jertfa adusă de Noe lui Dumnezeu, Potopul și Beția lui Noe. De ambele părți ale acestor sculpturi sunt reprezentate sibile și prooroci.

În anul 1535, artistului i se acordă titlul de "arhitect, sculptor și pictor al palatului papal".

Printre operele arhitecturale ale lui Michelangelo se numără: Capela familiei de Medici și Biblioteca Laurentină din Florența, Palatul Farnese, cupola Catedralei Sfântul Petru din Roma și biserica Santa Maria degli Angeli e dei Martiri din Roma.

sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Michelangelo_Buonarroti

Opera poetică

Într-o serie restrânsă de compoziții lirice și scrisori adresate familiei, Michelangelo a strâns laolaltă gânduri și sentimente profunde. Versurile artistului sunt profund marcate de considerații artistice proprii autorului dar și estetice deopotrivă, deseori. cu referiri directe la propria meserie, la tumultul vieții. Din când în când, transpare și o notă ușoară de melancolie.

RIME

Trecutul îmi aduce mulțumire,

Am biruit atâtea rele crude,

Dar azi, sfârșit, pleoapele-mi sunt ude

Și dovedesc puterea ta, iubire...


Iar pieptu-mi n-a mai fost țintire

Săgeților deșarte și zălude.

Azi poți să te răzbuni Amor, crud jude

Doboară-mă cu gingașa privire!

..................................................................................................





*

Mai multe materiale INFORMATIVE  și ALBUME DE ARTĂ

puteți găsi la sediul bibliotecii ASTRA - secția ARTE.

Pentru mai multe informații, accesați Catalogul online, la adresa: http://bjastrasibiu.ro/catalog-online/ și serviciul BiblioSuport, adresând un mesaj pe adresa bibliosuport[at]bjastrasibiu.ro


luni, 15 februarie 2021

15 FEBRUARIE: CALENDAR CULTURAL

 TITU MAIORESCU

n. 15 februarie 1940, Craiova - d. 18 iunie 1917, București


Personalitate reprezentativă a culturii române, academician, membru fondator al Academiei Române, critic literar, eseist, estetician, scriitor, filozof, pedagog, om politic.

                                                                                   *

Perioada 1860-1867 a însemnat pentru Maiorescu câteva direcții importante de activitate: organizarea" prelecțiunilor populare" (conferințele asupra unor variate probleme de cultură), întemeierea Junimii împreună cu I. Negruzzi, Petre P. Carp, V. Pogor și Theodor Rosetti, începerea activității de avocat, directoratul la Școala normală Vasile Lupu din Iași și înființarea în anul 1867 a revistei Convorbiri Literare.

Titu Maiorescu este autorul teoriei sociologice a formelor fără fond, baza junimismului politic și temelia pe care s-au construit operele lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Ioan Slavici.

Opera lui de critic literar marchează profund una dintre cele mai înfloritoare epoci din literatura română perioada marilor clasici.

Selecția adevăratelor valori literare pe baza unor criterii estetice este o sarcină asumată de Maiorescu și întemeiată pe  o vastă cultură și un simt artistic precis. Rolul Junimii, al lui Maiorescu însuși, este legat de creația literară și de impunerea în conștiința publicului a unor scriitori ca Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici și alții.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Titu_Maiorescu

*

Datorită în primul rând lui Maiorescu, s-a format în cultura noastră o stare de spirit de criticism, a cărei valoare nu o putem aprecia decât închipuindu-ne că nu s-ar fi produs niciodată și că din dialectica civilizației noastre, după efervescența romantică de la începutul și mijlocul veacului trecut, ar fi lipsit momentul de temperare clasică introdus de el și de discipolii lui. Desigur, Maiorescu n-a fost un cugetător care să se fi impus prin originalitatea invenției și omul teoretic a fost necontenit subordonat în el omului practic și făptuitor. Este un caracter romantic, în toată firea lui Maiorescu, împreună cu slaba lui aptitudine metafizică, intensa dezvoltare pe care o dobândește virtutea lui pragmatică, organizatoare, legiferantă.. Maiorescu este un legiuitor. Mai multe generații au recunoscut în opera lui pactul fundamental al culturii noastre intelectuale. Această însușire alcătuiește și resortul principal al marii sale arte scriitoricești. Cugetările sale dobândesc întotdeauna forma perenă a inscripției sau textului de lege, atât de puțin ne putem sustrage evidenței lor constrângătoare, înțelesului lor deplin cristalizat, eliminând orice aproximație, orice umbră sugestivă. Ca la toți marii scriitori români, lucrarea seculară a limbii se concentrează și la el într-un mare salt înainte, încât darul unui singur om pare și de data aceasta a înlocui opera înceată a mai multor generații. Nimeni nu scrisese ca Maiorescu înainte și puțini l-au egalat în vigoare, concizie și proprietatea exprimării mai târziu. Nu este deci exagerat a spune că în domeniul său propriu, lucrarea la care a supus graiul nostru nu a fost cu nimic mai prejos de aceea a lui Mihai Eminescu.

Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Istoria literaturii române moderne, București: Editura didactică și pedagogică, 1971





miercuri, 3 februarie 2021

3 FEBRUARIE - CALENDAR LITERAR

 IONEL TEODOREANU

n. 6 ianuarie 1897 Iași - 3 februarie 1954, București

    Romancier și avocat român interbelic, autor de scrieri cu caracter memorialistic, cunoscut mai ales pentru operele sale evocatoare ale copilăriei și adolescenței.


*

Chiar de la întâiul volum Ulița copilăriei, Ionel Teodoreanu apare ca un scriitor original, în posesiunea deplină a formulei sale. Dacă, la exterior, această literatură lirică și imagistică trăind aproape exclusiv din evocarea vârstei infantile, duce în chip vădit la Jules Renard, la Anghel și Delavrancea, ea rămâne foarte personală prin tinerețea ei, autentică, prin extraordinara memorie a copilăriei. Într-un soi de poeme în proză și de însemnări, cam vaporoase și dezordonate, dar nu mai puțin suave, autorul reconstruiește în ton idilic acea vârstă a exuberanței pe care adultul o uită, de obicei, ușor.

George Călinescu - Istoria literaturii române de la origini până în prezent

Trilogia La Medeleni include romanele Hotarul Nestatornic, Drumuri și Între vânturi.

Urmărind adolescența protagoniștilor, Ionel Teodoreanu surprinde- printre cei dintâi între romancierii noștri interbelici - un ritm și un stil de viață deja modernist, sincron cu cel occidental. Modern style-ul casei din Pitar Moș al lui Herr Direktor și Dănuț, stilul garqonne, emancipat , al Olguței Deleanu, preocupările sportive ale tinerilor, automobilul, cinematograful, petrecerile de liceeni prefigurează deja atmosfera anilor '20.

Paul Cernat

*

Vă așteptăm cu bucurie la Filiala Valea Aurie sau la sediul Bibliotecii ASTRA, să citiți (sau să recitiți ) operele scriitorului  Ionel Teodoreanu.

Pentru mai multe informații, accesați Catalogul online, la adresa: http://bjastrasibiu.ro/catalog-online/ și serviciul BiblioSuport, adresând un mesaj pe adresa bibliosuport[at]bjastrasibiu.ro

vineri, 29 ianuarie 2021

ACHIZIȚII NOI DE CARTE LA Filiala Valea Aurie

 



**





    Povestea Adei continua!
    Mica eroină din Războiul care mi-a salvat viața revine!
Fetița de 9 ani este o luptătoare. Într- o lume dură și nesigură, pe fundalul luptei pentru supraviețuire  din anii triști și grei ai celui de al Doilea Război Mondial, ea trebuie să ducă o luptă pentru a demonstra că nu e cu nimic diferită de ceilalți.
    Vă amintiți povestea ei? 
    Umilită de propria mamă din cauza unui defect fizic pe care îl are la picior și ținută captivă în apartamentul lor cu o singură încăpere, fetița profită conjunctura  în care toți copiii sunt evacuați din Londra și împreună cu fratele ei, Jamie, fuge departe de indiferența și de răutatea mamei. Ajung astfel să o cunoască pe Susan Smith, o femeie  și tăcută și ursuză dar care-i iubește ca pe proprii ei copii. Și, dacă cei din jurul Adei, ajung să cunoască tristețea, suferința și despărțirea, fetița descoperă în mod miraculos și benefic respectul și iubirea.
    În Războiul care m-a învățat să trăiesc, scriitorul Brubaker Bradley își așează personajul într-o aură specială, și toate strădaniile Adei de a accepta dragostea și bunătatea care a fost neglijată atâta vreme
vin ca o răsplată a curajului și perseverenței cu care ea se străduiește să aducă speranță lumii.

    Povestea Adei vă așteaptă
alături de alte cărți minunate.
                          

vineri, 22 ianuarie 2021

162 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE

 Există în noi o vibrație a sufletului care ne face să simțim românește, să nu uităm niciodată!






**

Unirea celor două principate române în anul 1859 este considerată unul dintre evenimentele reprezentative și decisive ale epocii moderne românești.

Sfârșitul războiului Crimeii (1853-1856), ce implicase pe de o parte, Imperiul Rus, iar, pe de alta, Imperiul Otoman, aliat cu al Doilea Imperiu Francez, regatul Marii Britanii și cel al Sardiniei, au constitut un context internațional favorabil punerii în practică a unuia dintre cele mai vechi obiective și proiecte românești: Unirea cea mică.




**

HORA UNIRII

               Vasile Alecsandri

Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inimă română,
Să-nvârtim hora frăției
Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!
Piară dușmănia-n țară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori și omenie!

Măi muntene, măi vecine
Vino să te prinzi cu mine
Și la viață cu unire
Și la moarte cu-nfrățire!

Unde-i unul nu-i putere
La nevoi și la durere
Unde-s doi puterea crește
Și dușmanul nu sporește!

Amândoi suntem de-o mamă
De-o făptură și de-o seamă,
Ca doi brazi într-o tulpină
Ca doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume,
Amândoi o soarta-n lume.
Eu ți-s frate, tu mi-ești frate,
În noi doi un suflet bate!

Vin’ la Milcov cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,

Și să vadă sfântul soare
Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frățească
Pe câmpia românească!

*

Hora Unirei (titlul inițial al poeziei) a fost răspândită  pe foi volante în 1848, având un profund răsunet asupra maselor largi, care simpatizau cu Unirea. (Diana Vrabie, prefață la volumul Vasile Alecsandri - Poezii)

Hora Unirii a fost publicată pentru prima dată în anul 1856, cu trei ani înainte de Unirea Moldovei cu Țara Românească sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, în revista lui Mihail Kogălniceanu, Steaua Dunării.

                                                                              ***

Pentru documente și informații accesați

bibliosuport[at]bjastrasibiu.ro
http://bjastrasibiu.ro/
http://www.bjastrasibiu.ro:8080/liberty/libraryHome.do
https://www.facebook.com/bibliotecasibiuastra/
https://www.instagram.com/bjastrasibiu/

joi, 14 ianuarie 2021

15 ianuarie - Ziua Culturii Naționale - 
o zi de reflecție asupra Culturii Române

     Există în fiecare dintre noi o simțire, un sentiment, o trăire anume pe care am primit-o din seva pământului strămoșesc prin rădăcinile milenare, și care rămâne prinsă de sufletul nostru precum un filon de aur nativ ancorat în trupul muntelui pe vecie. 
    Există în noi o chemare și o emoție aparte pentru frumusețea și noblețea Oamenilor, dar mai cu seama pentru frumusețea și perfecțiunea Lucrurilor pe care aceștia le zămislesc cu sufletul și cu mintea lor și cărora le spun OPERE LITERARE, sau SCULPTURI, sau PICTURI, sau INVENȚII sau în multe alte feluri, după cum le-a fost hărăzit. 
    Există o zi în fiecare an - de 171 de ani încoace - de când în constelația Culturii române strălucește o stea: e Luceafărul nostru, al românilor de pretutindeni, și lumina lui ne ajunge mereu și ne iluminează sufletele ca un soare. 
    Există în fiecare an o zi pe care noi toți le-o dăruim LOR. Este prinosul nostru de recunoștință și de venerație pentru acești români GENIALI, care au așezat o comoară incomensurabilă la temelia templului Culturii noastre naționale. 




 ***

RECOMANDĂRI DE LECTURĂ:

 

GENIALII

 de Anca Nedelcu, Elena Diana Nedelcu

 

 

Dragi copii,

 

Pentru că azi este o zi în care vorbim și reflectăm mai mult la personalitățile din cultura română, vă propunem o carte-reper în care autoarele Anca Nedelcu și Elena Diana Nedelcu ne aduc o "mostră" de un an din viețile acestor GENIALI  reprezentanți ai culturii naționale: Grigore ANTIPA, Iulia HAȘDEU, Traian VUIA, Constantin BRÂNCUȘI și George ENESCU: anul 1886, un an din copilăria lor.

   Cinci eroi cu vârste diferite cuprinse între 5 și 19 ani, cu vieți diferite dar contemporani în timp, copii precoce care prin muncă, pasiune, dăruire și modestie, prin lucrurile minunate și performanțele uimitoare care le-au încununat copilăria se pregătesc să devină geniali, să rămână peste veacuri și milenii eroi  în marea Carte a națiunii române.

Grigore Antipa este primul ecolog, primul hidrobiolog, primul oceanolog din România dar și primul personaj al poveștilor din această carte. Un mare pasionat de fauna marină, a descoperit o specie nouă de meduză și a propus primul plan de construire a canalelor din Delta Dunării.

   Urmându-și studiile, pasiunea și cercetarea în domeniul faunei terestre, Grigore Antipa a lucrat în diferite grădini zoologice europene. La întoarcerea în țară, a făcut toate demersurile și a depus toate eforturile și toată stăruința pentru înființarea unui muzeu inedit de istorie naturală în București, muzeu care astăzi îi poartă numele.

 DIAPORAMELE (vitrinele cu exponate tridimensionale care reproduc o arie biologică) pe care azi le admirăm cu toții în muzeele de știință ale naturii, sunt ideea și creația lui Grigore Antipa.

   Încă de la plecarea tânărului Grigore în Germania la studii, îi mărturisea fratelui său dorul imens din suflet după natura Moldovei, evocând cu nostalgie frumusețea pădurii și a crângurilor din ținutul Ipoteștilor.

   "- Parcă îmi vine să inventez ceva, un fel de cutie fermecată, în care să car natura asta cu mine. Ca un fel de cameră mare cu geamuri în care să pui și un animal, o pasăre și niște plante. Una să fie cutia cu natura de la Bălceni, alta de la munte, alta..."

   Cât de nostalgice și de simple sunt cuvintele băiatului în redarea autorilor, dar și cât de profunde în efectul lor de mai târziu, prefigurând parcă ideea și inovația cu care marele om de știință devenea cunoscut în întreaga lume. 

 

   Cartea GENIALII este un veritabil material informativ și documentar cu valoare educativă în care copiii au posibilitatea să se regăsească și să se bucure, să fie stimulați în inițiativele lor și mai apoi motivați în demersurile lor viitoare, având acum modele concrete dar și o lectură interesantă.

   O carte frumoasă care dincolo de realitățile concrete pe care le surprinde din copilăria personajelor, are o duioșie și o emoție aparte, care se contopesc cu melancolia și nostalgia frumoaselor aduceri aminte pe care copiii geniali le trăiesc uneori cu naivitate specifică vârstei, alteori cu o maturitate precoce, toate motivate de o dorință acerbă de CUNOAȘTERE.

Dragi copii, vă invit cu mare bucurie să citiți această carte, să aflați lucruri interesante și întâmplări inedite din copilăria celor cinci GENIALI. Să trăiți prin lectură nostalgia lucrurilor frumoase și bucuria succesului deplin care poate veni într-o zi pentru fiecare dintre voi prin studiu, muncă devotată și perseverență.


 Gabriela-Mariana Dordea

bibliotecar

Biblioteca Județeană Astra

filiala Valea Aurie

 

Pentru mai multe informații privind documentele, puteți accesa Catalogul online, Serviciul BiblioSuport și celelalte canale de comunicare:

http://bjastrasibiu.ro/
http://www.bjastrasibiu.ro:8080/liberty/libraryHome.do
https://www.facebook.com/bibliotecasibiuastra/
https://www.instagram.com/bjastrasibiu/

 

 


marți, 12 ianuarie 2021

12 IANUARIE - CALENDAR CULTURAL

CHARLES PERRAULT

n. 12 ianuarie 1628, Paris, Franța - d. 16 mai 1703, Paris

    Filozof, scriitor și poet, el a început să scrie povești și basme abia spre vârsta de 70 dea ani, publicând mai întâi, în 1694, volumul Le contes en vers (Poveștile în versuri, iar în 1697 volumul care avea să-l facă celebru, Histoires ou contes du temps passe avec des moralites (Povești sau basme de odinioară cu morală)
    Inspirate și integrate în "fluxul tradiției populare", poveștile lui Perrault sunt o încântare pentru copiii de toate vârstele și de pretutindeni.
    Veți descoperi cu bucurie în cărțile sale, alături de basme cunoscute (Scufița Roșie, Cenușereasa, Motanul Încălțat) altele mai puțin știute (Zânele, Riquet cel cu Moț) pline de farmec, cu personaje încântătoare.


Pentru mai multe informații privind documentele, puteți accesa Catalogul online, Serviciul BiblioSuport și celelalte canale de comunicare:

marți, 5 ianuarie 2021

5 IANUARIE - CALENDAR CULTURAL

 EMIL GÂRLEANU - n. 5 ianuarie 1878, Iași , d. 2 iunie 1914, Câmpulung

                                    prozator, jurnalist, regizor, scenarist de film

                                    autor de poezii, nuvele și schițe.

Emil Gârleanu este cunoscut și îndrăgit de copii pentru volumul "Din lumea celor care nu cuvântă", în care a relatat cu emoție și sensibilitate literară întâmplări alegorice din viața plantelor, animalelor, a păsărilor și a gâzelor, trezind simpatia  și empatia cititorilor față de personajele povestirilor.

*

Vă propun azi o povestire emoționantă despre iubirea și sacrificiul matern, despre supraviețuire într-o lume plină de pericole și primejdii.

CĂPRIOARA

   Pe mușchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos , lângă iedul ei. Acesta și-a întins capul cu botul mic, catifelat și umed, pe spatele mamei lui, și, cu ochii închiși, se lasă dezmierdat. Căprioara îl linge, și limba ei subțire culcă ușor blana moale, mătăsoasă a iedului. Mama îl privește, și-n sufletul ei de fugarnică încolțește un simțământ stăruitor de milă pentru ființa fragedă căreia i-a dat viață, pe care a hrănit-o cu laptele ei, dar de care trebuia să se despartă chiar azi, căci vremea înțercatului venise demult încă. Și cum se uită așa, cu cu ochi îndurerați, din pieptul căprioarei scapă ca un muget înăbușit de durere; iedul deschide ochii. Căprioara se îmbărbătează, sare în picioare și pornește spre țarcurile de stâncă din zare, printre care vrea să-l lase rătăcit. Acolo, sus, e păzit și de dușmănia lupului, și de iscusința vânătorului, căci pe muchiile prăpastiilor acelora numai ele, caprele, puteau a se încumeta. Acolo l-ar fi știut ca lângă dânsa. Dar până la ele erau de străbătut locuri pline de primejdii. Căprioara își azvârle picioarele în fugă fulgerătoare, în salturi îndrăznețe, să încerce puterile iedului. Și iedul i se ține voinicește de urmă, doar la săriturile amețitoare se oprește câte o clipă, ca și cum ar mirosi genuna, apoi se avântă ca o săgeată și, behăind vesel, zburdă de bucurie pe picioarele subțiri ca niște lugere.

   Dar trebuiesc să scoboare, să străbată o pădure, ca să urce din nou spre țarcuri. Căprioara contenește fuga; pășește încet, prevăzătoare. Trece din poiană în poiană, intră apoi sub bolți de frunze, pe urmă prin hrube adânci de verdeață, până ce pătrunde în inima întunecată, ca un iad, a pădurii.

   Și-au mers mult așa, până ce au dat în sfârșit de luminiș. Iedul bucuros, o ia înainte, sărind. Dar în aceeași clipă căprioara se oprește, ca de-o presimțire, adulmecând. În fața ei, de sub o cetină, ochii lupului străluceau lacomi. Un salt, și iedul ar fi fost sfâșiat. Atunci căprioara dă n zbieret adânc, sfâșietor, cum nu mai scosese încă, și, dintr-un salt, cade în mijlocul luminișului. Lupul, văzând prada mai mare, uită iedul și se repede la ea...

  Prăbușită în sânge, la pământ, sub colții fiarei, căprioara rămâne cu capul întors spre iedul ei. Și numai când acesta, înspăimântat, se topește în adâncul pădurii, căprioara simte durerea iar ochii i se tulbură de apa morții.

(Din lumea celor care nu cuvântă - 1910)

*** 

Pentru mai multe informații privind documentele, puteți accesa Catalogul online, Serviciul BiblioSuport și celelalte canale de comunicare: