PRIMĂVARĂ

EMINESCU

ȘI ERA PLOAIE CU SENIN

Și era ploaie cu senin

    Senin cu ploaie

 Salcâmii ramurile-nclin

    Și le îndoaie.

Acuma toți ei înfloresc

    De primăvară,

Ș-un dulce miros răspândesc

    În dalba sară.

Un mândru soare scânteind

    Pe bolta-albastră

El bate ploaia șiroind

    Pe-a ta fereastră.

Și-n haină albă tu apari

    Cu pasuri line

Și numai ochii tăi cei mari

    Privesc la mine.

Atât de dulce și de plin

    C-așa văpaie

Ah, era ploaie cu senin

Senin cu ploaie.

**

 ION LUCA CARAGIALE

PRIMĂVARA

Când plouă lin în primăvară,

Toți zic: "Să dea Domnul, să dea!"

Și de te culci pe prisp-afară,

Mai vezi pe cer și câte o stea...

E cald, și ploaia răcoroasă

Ozon în aerul curat

În urmă-i lasă: drăgăstoasă

Natura toată-i un pupat.

Se pupă corbi de bucurie

că au scăpat de iarna grea:

Se pup brabeți cu gălăgie,

Și iată și o rândunea...

Și-o barză calcă cu măsură

Cu pasul grav, explorator,

Se plimbă chiar prin bătătură

Cu aerul nepăsător.

Gând plouă toate germinează:

Pământul liber de zăpezi,

Spălat de ploi, se decorează

Cu mii de mii de muguri verzi...

În țarini grâul încolțește,

În dealuri via o dezgrop;

De ploaie tot se-nveselește,

Pe orice frunză e un strop.

Și soarele o caldă rază

Trimite pe furiș prin nori;

Iar flori și păsări ca să-l vază

Se-nalță, zboară către zori.