EMIL CIORAN
- SCRISORI CĂTRE CEI DE-ACASĂ
Către Constantin Noica
Paris, 21 ian.1970
Dragă Dinu,
Primesc Gazeta Literară și ți-am citit deja acest foarte frumos text pe care mi l-ai trimis. Admirabilă această limbă a noastră, a ta în mod special ! În zadar caut în limbile "de circulație" un echivalent pentru părelnicie, cuvânt care singur ascunde un Lebensgefuhl , o metafizică și tot ce vrei în materie de poezie. Cobori în adâncurile "rostirii" noastre și asta-i foarte important. Vei fi un punct de referință, asta cu siguranță. Cumpănind bine lucrurile, dintre noi tu ești singurul care ai făcut cea mai bună alegere. Nu te poți împlini decât aproape de originile tale. Este ceea ce ai căutat tu necontenit , cu încăpățânare și rigoare. E drept că o astfel de statornicie a cerut sacrificii, pe care nu ai de ce să le regreți acum, din moment ce ele erau, pe cât se pare, înscrise de la bun început în destinul tău, și care până la urmă s-au dovedit fertile. Nu știu dacă la tine e vorba de preștiință sau de instinct - cert e că tu ai înțeles dintotdeauna ceea ce mie mi s-a părut multă vreme o extravaganță sau chiar o nebunie: că a fi nu e cu putință decât înlăuntrul propriei tale etnii. În mod normal , eu ( cu Schimbarea etc.)ar fi trebuit să susțin o idee ca asta și nu tu, care, filozofic vorbind, te găseai la mii de leghe distanță, mai ales în epoca slăbiciunii tale pentru Kant. În opțiunile de acest fel intră însă elemente care țin mai puțin de teoriile noastre cât de ursita fiecăruia dintre noi.
Sper să te revăd curând: sunt nerăbdător să aflu amănunte despre acest Coridaleu* căruia nu-i știam nici numele până să-ți citesc studiul.
Cât despre Sibiu, acolo te întrec, fiindcă nu e zi să nu-mi aduc aminte de vreun colț: specialist în nostalgie!
Îți mulțumesc pentru intenția delicată.
Toată prietenia ție și Marianei, E. Cioran
* cu referire la preocuparea lui Noica pentru Theofil Coridaleu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.