15 FEBRUARIE - ZIUA NAȚIONALĂ A LECTURII

 

LECTURA, o Călătorie fascinantă în Universul Cărții

Călătorim cu pasul în fiecare zi. Străbatem spații într-un timp limitat de împrejurări, contexte, nevoi.

Și atunci ne dăm seama că, de fapt,  tânjim mereu după acea frumoasă și mereu posibilă , repetabilă, fascinantă Călătorie: LECTURA.

Nu doar una,ci o infinitate de călătorii devin posibile în mod firesc, pentru că odată atins de profunzimea, farmecul, de ineditul sau de misterul ei, Lectura îți deschide drumuri și te provoacă la Cunoaștere, reflectare, trăire.  Trăiești intens  în și prin fiecare personaj de carte. Te bucuri de privilegii nebănuie, fericitule CITITOR. În fiecare moment descoperi lumi și ai libertatea deplină să intuiești finalul, să apreciezi personajul, să-ți dorești - uneori - un deznodământ sau un final poate altfel.

Și toate aceste privilegii și încă multe altele ți le oferă mereu și mereu LECTURA, această Călătorie (in)credibilă în Universul fascinant al Cărții

*

LECTURA, o Călătorie fascinantă în Universul Cărții 

Marți, 15 februarie, vom sărbători Ziua Națională a Lecturii împreună cu colaboratorii noștri de la Școala Gimnazială nr. 25 (elevii clasei a VIIa-B, profesor coordonator Luminița Radu).

Prima parte a evenimentului – LECTURA, O Călătorie posibilă în spațiu și timp - ("Escale" în timp și spațiu românesc) este dedicată evocării celor două personalități ale României, omagiate în ziua de 15 februarie: Spiru Haret și Titu Maiorescu.

Va veni apoi memontul încărcat de emoție și de încântare, când vom citi împreună și vom lăsa CUVINTELE să ne atingă sufletul !

Vor mai fi și alte surprise, cu siguranță!

Veți afla despre tot ce s-a întâmplat frumos într-o zi de mijloc de făurar când LECTURA va aduce primele adieri de primaveră  peste noi și în sufletele noastre.

***

Evenimentul zilei de azi, 15 februarie, a fost nu doar frumos cât mai ales folositor.

    Prima parte a evenimentului - "Lectura, o călătorie posibilă în spațiu și timp" s-a concretizat într-un volum de informații biografice care au evocat personalități importante din cultura română, omagiate în această zi:

SPIRU HARET - academician, matematician, renumit, pedagog român, "reformator al învățământului românesc" și

 TITU MAIORESCU 

 "Critic și teoretician literar, profesor de logică și filozofie, om politic și gazetar, moralist și poet, Titu Maiorescu este - în lumina contrastelor oferite de întreaga sa activitate, de complexa sa personalitate - unul dintre simbolurile culturii românești moderne. Așa cum dintre contemporani, s-a afirmat un Eminescu, iar dintre urmași, un Călinescu".*

*

Momentul de lectură care a urmat prezentării de materiale informative o constituit prima surpriză  plăcută a acestei întlniri. Din cutia ''magică", doamna  prof. Luminița Radu a împărțit tuturor, cuvinte înțelepte în care mari români au scris despre Copilărie, Carte, Bucurie, Viață, împărtășind lumii crezul și convingerea lor.

Am citit pe rând, și ne-am însuflețit și luminat de atâta adevăr și de înțelepciunea cuvintelor!

"Copilăria e o stare fără vârstă, ea ține de infinit, este singura care topește întregul univers înconjurător, vârsta în care nu spaimele de moarte îl macină pe om, ci spaima de care se înfioară și gâzele, parte și ele din acest întreg fabulos numit natură. Copilăria este seismograful care anunță cutremurele intime de mai târziu; în funcție de ea, omul se comportă într-un anumit fel când e matur, și nu altfel."

                                                                                                                                     Petre Sălcudeanu

*

   Un experiment hibrid inedit (propus de prof. coordonator Luminița Radu) a făcut posibilă participarea live ,  a elevei Clara  Tîrnăvean (elev merituos al Școlii Gimnaziale nr.25, aflată în carantină la domiciliu ) în dialog direct cu participanții la eveniment. A fost un moment emoționant pentru toți.

    Iată cum, telefonul mobil, acest indispensabil și util obiect din viața de zi cu zi, a devenit extrem de folositor într-un moment important în care este vorba de informație, educație, conexiuni interumane eficiente.

LECTURA, o călătorie fascinantă în Universul Cărții.

Săbătorim LECTURA prin LECTURĂ. 

CITIM împreună!

Ne bucurăm împreună!

Călătorim împreună în universul fascinat al cărții!

    De această bucurie incomensurabilă a sufletului am avut parte cu toții ascutând poezii duioase, poezii melancolice sau poeme vibrante din operele lui  Eminescu, Alecsandri, Blaga dar și din creația poetică a scriitorilor contemporani B. Fundoianu și Ioana Nicolaie.

    Între recitări, participanții au vizionat un material video realizar de elevi sub îndrumarea prof. coordonator Luminița Radu, o interpretare de grup pe versurile lui Mihai Eminescu, ilustrată cu lucrări de desen și pictură realizate de elevi ai Școlii Gimnaziale nr. 25.

    Versuri frumoase, melodioase, au continuat să se reverse, ca o incantație a primăverii pe care o așteptăm nerăbdători să vină!

    

 *****

    

    

POEZIILE IERNII - FĂURAR

ION PILLAT

FĂURAR

Pe dealuri ninse mergi astăzi la pădure,

Cobori spre Valea Mare sub cerurile sure,

Și fagi cu coaja albă, la șipotul de leac,

Ca stranii colonade de templu se desfac.

Te-oprești să bei din apa curată ce dă viață.

Îți spune pădurarul: "- E șipot sfânt, nu-ngheață".

Și dă să cheme basmul vechi al izvorului ...

Dar nu-l asculți, ți-e gândul - vezi tu - la fata lui.

Îți amintești bordeiul poienii, toiul verii,

Și câinii care latră doar-doar o să te sperii,

Și fata răsărită în drum ca din pământ,

Și ploaia de lumină a soarelui în crâng,

Și gardul viu și umbra pădurii tremurate,

Potecile, răscrucea - îți amintești de toate:

De muschiul cald pe râpa de unde-n codru vezi

Colinele albastre cu vii și cu livezi,

De guruitul dulce-al porumbului sălbatic,

De fata mai sfioasă ca un porumb sălbatic,

De serile sub fagii prieteni când o stea

Se anina de frunze ca fata să mai stea ...

Îți amintești de toate, vezi toate : ochiul, geana ...

- "Moș Pavel, ce-ți mai face, de-acuma un an, Ileana?! "

- "Boierule, am dat-o după un cîrciunar

de prin Lerești: e omul chiabur"... Auzi doar rar

Cum sună și răsună, departe, în pădure,

Auitor, a moarte - departe - o secure.

CUZA VODĂ ÎN LITERATURA POPULARĂ

    Sărbătorim Ziua de 24 Ianuarie elogiind personalitățile istorice, politice și culturale ale vremii care au făcut posibil cel mai vechi deziderat național - UNIREA, mai întâi prin Unirea celor două principate Muntenia și Moldova, sub conducerea unui singur domnitor, Alexandru Ioan Cuza.

    Sărbătorim Ziua Unirii la 24 ianuarie elogiind poporul român, pastrătorul și continuatorul tradițiilor strămoșești peste veacuri, cel care cu dragoste de neam și staruință - dar mai ales cu îndârjire și curaj  în vremuri de restriște -  a apărat tezaurul de limbă românească și pământul țarii de râvnitorii ei. 

    Numele domnitorului Alexandru Ioan Cuza și personalitatea acestuia sunt  indisolubil legate de Mica Unire din anul 1859, alegerea "providențială" a acestuia ca domnitor al Țării Românești și Moldovei reprezentând primul pas important spre înfăptuirea Marii Uniri din 1918

    Scrierile istorice, documentele și alte publicații care descriu evenimentul istoric sunt numeroarse și foarte solicitate de cititori. La fel și scrierile literare a căror acțiune se desfășoară la mijlocul secolului al XX și care fac referire la evenimentele iastorice ale perioadei sau care au ca personaje principale personalități istorice ale timpului sau personalitatea voievodului Alexandru Ioan Cuza.

    

    Literatura despre domnitorul Cuza cunoaște și ea o mare căutare în rândul publicului cititor.

   Volumul CUZA-VODĂ ÎN TRADIȚIA POPULARĂ poate fi considerat  o antologie de scrieri populare românești  legate de personalitatea lui Cuza Vodă, scrieri din genuri diverse care surprind calitățile umane ale domnitorului, interesul pentru problemele țării și rezolvarea lor grabnică, omenia și stăruința în rezolvarea problemelor țăranului român,  bunătatea, dărnicia, compasiunea și milostenia față de cei sărmani. Toate acestea și multe altele, traspar din scurte istorisiri, anecdote, și versuri populare (cântece) ale vremii pline de realism și de emoție.

    Primul capitol al volumului capitol este foarte sugestiv intitulat AMINTIRI ALE CELOR CARE L-AU VĂZUT -  cuprinzând mărturisiri și mărturii ale unor oameni obișnuiți din popor cu și despre domnitor, multe provenind de la culegători locali: UN PLUGAR, LA MĂNĂSTIREA VĂRATEC, A (TRECUT ODATĂ PE LA POȘTĂ), (NE ZICEA), (AM VĂZUT PĂ CUZA), (TARE MÂNDRU ERA-N HAINELE DE DOMN), (ȘTIU C-A VENIT ODATĂ), (POVESTEȘTE), COPIII DE ȘCOALĂ).

    Aflăm, printre altele, că domnitorul avea o mătușă la Văratec, pe maica Elisaveta Cuza iar la mănăstirea Agapia, "două surori tot maice". 

    

    Cartea redă întocmai limbajul bogat în regionalisme și arhaisme specific locurilor și vremii, care sporesc astfel autencitatea relatărilor, realismul lor și veridicitatea faptelor menționate în concordanță deplină cu realitățile istorice și cu tradițiile satului românesc din acea perioadă.

     Volumul este riguros împărțit pe capitole ale căror titluri sunt în același timp sugestive și evocatoare pentru originalitatea scrierilor ce o compun.

   Dintr-o simplă enumerare a capitolelor de volum se pot reține trăsăturile (calitățile) morale ale domnitorului Cuza, esența faptelor sale constructive în diferite domenii dar și efectul acestora asupra oamenilor din popor:

    ERA OM BUN

    IUBEA DREPTATEA ȘI FAPTELE MARI

    URA STĂPÂNIREA TURCULUI

    ÎI URA PE BOIERII HRĂPĂREȚI ȘI VROIA RIDICAREA ȚĂRANULUI.

    NU-I SUFEREA PE CLERICII FĂȚARNICI ȘI TEAMĂ NU AVEA

    ÎI PLĂCEA SIMPLITATEA

    PE ȘARLATANI ÎI ȚINEA DIN SCURT

    ERA GOSPODAR

    ȚĂRII BRAȚ ÎNARMAT ÎI DOREA

    IUBEA STRĂMOȘEȘTILE OBICEIURI

    POPORUL L-A IUBIT. CEI MARI L-AU NĂPĂSTUIT.

    Vă invit să citiți această carte care, cu siguranță, vă va rămâne în suflet. 

    Deși nu suntem martorii acelor timpuri istorice decât prin mărturisirile și scrierilor celor care au fost hărăziți și privilegiați odată, veți trăi momențe unice, încărcate de emoție și de vibrație patriotică, de respect și de admirație pentru Omul și Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, cel care a iubit poporul și a primit de la acesta  ascultare deplină și venerație.

 

 

EMINESCU - DEDICAȚII LIRICE

ALEXANDRU VLAHUȚĂ

LUI EMINESCU

Tot mai citesc măiastra-ți carte

Deși o știu pe dinafară:

Parcă urmând șirul de slove

Ce-a tale gânduri semănară.

Mă duc tot mai afund cu mintea

În lumile de frumușeți,

Ce-au izvorât, eterni luceferi,

Din noaptea tristei tale vieți...

Și te-nțeleg - te simt aproape:

Cu aceeași suferință-n față,

Cu ochiul gânditor și galeș

Sătul de trudnica-ți viață.

A, nu mă mir că ți se dete

O zodie atât de tristă,

Că zbuciumat de-atâtea patimi 

Râcnești pe cei ce nu există,

Și că potop de negre gânduri

Se strâng și ți se bat sub frunte

Pe veci întunecații nouri

Sunt frații vârfului de munte!

O, dacă geniul, ce scoase

Ca din adâncul unei mări,

Din fundul inimii zdrobite

Comoara asta de cântări,

Nu te-ar fi ars - zvâcnindu-ți tâmpla

De flăcările-năbușite

Ce-ți luminau ale gândirii

Împărății nețărmurite,

Și de-ar fi fost lăsat, prin lume

Să treci ca orice om de rând,

Ce lesne-ai fi pus frâu durerii

Și răzvrătitului tău gând!

Și cât de fără de păsare

Ai fi privit atunci la toate

Mizeriile-ncare lumea

Ursită-i purure să-noate!

Dar ți-a fost dat să fii deasupra

Acestor inimi seci și strâmte

Și tu să-nduri toată durerea

Pe care lumea n-o mai simte.

Să plângi tu plânsul tuturora...

Din zbuciumul eternei lupte

Să smulgi fulgerătoare versuri,

Bucăți din inima ta rupte...

S-aprinzi în bolta vremii aștri

Din zborul tristului tău gând...

Văpaie!... Ce-o să-i pese lumii

Că tu te mistui luminând?

NICOLAE LABIȘ

SINGULAR ȘI PLURAL

...............................................................................

Într-un tomnatic miez de noapte cu furtuni

Când ascultam neliniștit la geam

Cum brazii cad bufnindu-se-n păduri,

Într-un tomnatic miez de noapte cu furtuni

Nervos eu am deschis o carte galbenă

Și-am început să o citesc fără să știu.

S-au contopit de-odată tropotele ploii

Și bufnetul copacilor căzuți

În răpăit de tobe,

În dangăt de gong,

Și am văzut în fața mea cum se arată

Bărbatul scund și îndesat

Purtând un cap frumos pe umerii puternici,

Cu buze voluptoase, netezite de pocal,

Cu ochi plini de-o-nflăcărare tristă,

Cu fruntea ca o boltă de templu uriaș.

Între noi doi plutea un fum albastru

Iar pletele îi fluturau amețitor,

Și-a început să-mi povestească despre sine...

Dar ochii săi se dilatau, imenși,

Și-n unda lor au început să joace

Dumbrăvile cu tei tremurători,

Adâncii codrii cu copacii vii

Prin care răsuna ca un descântec

Nocturna cavalcadă a lui Arald,

Poienile cu flori albastre-n lună

Și luna răsucită în vâltori;

Apoi deodată am văzut un chip

Cu părul blond și brațe diafane

Așa cum ar fi fost Melancolia

Pe când umbla-ntrupată pe pământ.

Și cum afară tropotele ploii

Și bufnetul copacilor căzuți

Se contopeau cu răpăit de tobe,

În dangăte de gong,

Eu am văzut în ochii largi profetul

Ce tună strigăt de nemulțumire,

Am mai văzut orașe-acoperite

Cu munți de flăcări fâlfâind,

Mulțimi învârtejite ce s-agită,

Iar peste toate zâmbetul amar

Al bunului profet dezamăgit,

Era acolo-ntregul univers

Cu sori bubuitori, cu astre stinse,

 Cu fluvii, cu orașe și pășuni,

Cu dragoste mereu reînnoită, 

Cu mine și cu dânsul mai ales.

Între noi doi plutea un fum albastru

Iar pletele îi fluturau amețitor,,,

Și el era adevărata poezie

Și el era mai mult decât atât.

ANTON NAUM

LUI EMINESCU

Fire blândă și ferită de ambițiuni nebune,

Tu care-ai gustat a vieții jalnică amărăciune,

Eminescu, dragul meu,

Oh, cu câti nerăbdare și cu cât-ademenire,

Așteptam odinioară serile de întâlnire

Să răsune glasul tău.

Și cântau atunce versuri într-o dulce armonie,

Iar în inimile noastre, cu a lui melancolie

Gândul tău se strecura;

Și de câte ori tristețea neagră și omorâtoare,

Care-ntuneca adesea fața ta lăcrămitoare,

Sub un zâmbet s-ascundea!

Ș-acum vino, Eminescu, din uitarea neagră-a morții,

Tu pe care te-alesese nevăzuta mână-a morții

Mai presus de noi să fii

Prin simțirea ta adâncă și adânca-ți suferință

Ce-ai purtat-o-n al tău suflet pentru omeneasca ființă

Chinuri și zădărnicii;

Căci menit ai fost, tu singur, din ale mulțimii rânduri,

Zeii să-ți încununeze fruntea ta plină de gânduri

Cu al nemuririi nimb

Și în loc de-a ta durere și de martirul tău amar,

Ca o dreaptă răsplătire să primești și tu în dar

A lui Foebus nobil schimb!

1910

***

Dragi cititori,

    Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, filiala Valea Aurie a Bibliotecii Județene ASTRA

vă invită să admirați  și să consultați volumele eminesciene din expoziția de carte "EMINESCU - PURURI TÂNĂR". Expoziția prezintă publicului o colecție de volume din operele poetului "nepereche", o monografie ilustrată, aprecieri critice referitoare la opera eminesciană dar și dedicații literare adresate Poetului și Operei sale.

    Expoziția este amenajată în holul bibliotecii iar volumele de carți pot fi citite în sala de lectură și activități.

    Vă rugăm să respectați reglementările în vigoare privind contextul epidemiologic.

    Expoziția de carte rămâne la dispoziția cititorilor și vizitatorilor bibliotecii până în data de 21

 ianuarie 2022.

 VASILE ALECSANDRI

MEZUL IERNEI

În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!

Stelele par înghețate, cerul pare oțelit,

Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare

Pare-un lan de diamanturi ce scârțâie sub picioare.

Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios

Ca înaltele coloane unui templu maiestos,

Și pe ele se așează bolta cerului senină,

Unde luna își aprinde farul tainic de lumină.

O!Tablou măreț, fantastic!...Mii de stele argintii

În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.

Munții sunt a lui altare, codrii - organe sonoare

Unde crivățul pătrunde, scoțând note-ngrozitoare.

Totul e în neclintire, fără viață, fără glas,

Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă - nici un pas;

Dar ce văd? ...În raza lunei o fantasmă se arată...

E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!

POEZII DE IANUARIE

DUILIU ZAMFIRESCU 

IANUARIE

Frigul, scriitor pe geamuri,

Cu zăpezile se joacă

Și le schimbă-n promoroacă

Atârnând ciucuri pe ramuri.

Din fereastra-mi înghețată

Stau uitându-mă la cer:

Norii, plumbuiți de ger,

S-au strâns pată lângă pată.

Trist și singur ca un greier

Vălul timpului rupându-l,

Eu aștept să-mi toarcă gândul

Într-un colt mai cald de creier.

Iar afară numai fumul

Subțiratic își ia zborul;

Eu ]mi leg de dânsul dorul

Și-n văzduhuri îi dau drumul.

 LA MULȚI ANI!

DRAGI CITITORI,

Să aveți un an frumos,

cu multă sănătate, bucurii,

și multe CĂRȚI frumoase

aproape de suflet!

 

NICOLAE LABIȘ

ÎNCEPUT DE AN

...................................................................................................................................................

                                    2

Nu stăpâniți, prieteni, zburdălnicia voastră,
Lăsați să sune râsul și cântecul vioi
În înserarea asta înaltă și albastră,
Când noul an își mână toți solii către noi.

Un iepure, întâiul, a răsărit din goană,
Lovește cu urechea prin aer fulgii mici,
Și-n limba lui ne spune umflându-se în blană:
-Sosește! Miezul nopții îl va afla aici!

Apoi, alai de jocuri, cu urși ce veseli saltă,
Cu sclipitoare capre și cu-mpărați bărboși
Vin în vârtej și-n sunet de tobă, laolaltă,
Cu datinile noastre rămase din strămoși.

Iar brazii, Doamne, brazii din cer furară stele
În crengi și le-agățară și-au coborât din munți
Să stea la noi prin case uitându-ne cu ele
Și luminând cu ele a noastre albe frunți.

Iar mesele-s întinse și-i vin pe ele, -oricine,
Cât de sărac, găsește în ziua asta vin,
Râd plinele pahare cu glasuri cristaline
Și chiar cei mici au voie să bea câte puțîn.

                                3

Și totuși, ziua asta nu-i numai desfătare,
Un an mănos în muncă și pace a trecut.
Dar se gândesc părinții la ziua viitoare:
Ne-amenință primejdii și-s multe de făcut.

Furtuna mai mocnește în fundurile zării
Și-ncearcă să-și pornească din nou smintitul joc
Luând bărbații-n lupte și-n loc mâncând puzderii
De păsări vuitoare cu moarte și cu foc.

Eu mă mai văd alături de mama-n noaptea rece,
În satul orb, când nimeni la geamuri nu era,
Căci duși erau flăcăii - nu mai puteau petrece -

Și dus era și tata, departe, undeva.

De-aceea, deodată din mână las paharul                                    
Și mă gândesc la toate acelea câte-au fost
Și-i văd pe copiii care-și plângeau amarul
Sub poduri, rupți și palizi și fără adăpost.

Dar nu, destul cu asta: doar azi e sărbătoare.
Să salutăm, prieteni, voioși acest nou an
Ce trece cu ninsoarea lui albă, roditoare
Printre Carpații veșnici și peste Bărăgan.

Și auziți? Îmi pare, ori vântul se frământă
Și glasuri subțirele din vânturi se desprind.
La ora asta-n lume copiii lumii cânta
Colindul cald al Păcii, cel mai frumos colind.

din volumul de versuri ''Moartea căprioarei"

                 

   

CALENDAR LITERAR - 45 de ani de la moarte scriitorului ANDRȆ MALRAUX

  ANDRȆ MALRAUX

n. 3 noiembrie 1901, Paris, Franța - d. 23 noiembrie 1976, Creteil, Île de France, Franța

Scriitor, ziarist și om politic francez.

Scriitor reprezentativ al literaturii franceze din secolul trecut a cărui personalitate tumultuoasă s-a manifestat deopotrivă în cauzele în care a crezut dar și ca om politic întreprinzător, "dotat cu o largă viziune ce a lăsat urme durabile în societatea și cultura franceză".

***

"Considerăm că valoarea fundamentală a artistului european, în marile noastre epoci, începând cu sculptorii catedralei din Chartres, până la marii individualiști, de la Rembrandt la Victor Hugo, constă în voința de a vedea în artă și cultură obiectul unei cuceriri. Pentru a fi mai precis, că geniul este o diferență cucerită , [...], nu există geniu care să copieze, nu există geniu servil [...]. Există în descoperire, în artă, ca și în celelalte domenii, un fel de semnătură a geniului, și această semnătură nu s-a schimbat de-a lungul celor cinci milenii de istorie pe care le cunoaștem ".

André Malraux

**

Opere reprezentative 

LA VOIE ROYALE (CALEA REGELUI) (1930), este "un roman fabulos, și totodată dur și pesimist, de aventuri cu iz inițiatic în jungla cambodgiană."*

LA CONDITION HUMAINE (CONDIȚIA UMANĂ) (1933), cu acțiunea în 1927, în timpul luptei pentru putere între comuniști și naționaliștii lui Ciang-Kai- Shek. Cartea este "o frescă tragică despre vulnerabilitatea valorilor și a destinelor omenești". Romanul a primit premiul Goncourt în anul 1933.

L' ESPOIR (SPERANȚA) (1937), evocă ororile și dezastrele războiului Civil din Spania(1936-1939)

LE MUSEE IMAGINAIRE (MUZEUL IMAGINAR) (1952-1954), este o fascinantă călătorie în lumea unor capodopere artistice - pictură, sculptură, din toată lumea și din epoci diferite.

* https://paginiromanesti.ca/2011/08/23/crochiu-andre-malraux-un-spirit-fantast-si-renascentisa

Alte opere literare:

LES CONQUERANTS (CUCERITORII)

LES NOYERS D' ALTENBOURG  (NUCII DIN ALTENBOURG)

LA CRȆATION ARTISTIQUE  (CREAȚIA ARTISTICĂ).

 

160 de ani de la înființarea Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român

     Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român a luat ființă în urmă cu 160 de ani, la 23 octombrie / 4 noiembrie 1861 când, avea loc, la Sibiu, prima ședință dedicată constituirii ei.

        BIBLIOTECA 

          ASTRA 

              ÎN PATRIMONIUL CULTURII NAȚIONALE

''Prin înființarea la 1861 a Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, cu toate structurile sale funcționale, alcătuite după modelul societăților similare germană și maghiară, , fiecare dintre cele trei mari națiuni transilvănene deținea propria bibliotecă națională. Fiecare dintre cele trei grupuri etnice aspirau la alcătuirea de colecții colecții speciale naționale pe care să le pună apoi la dispoziția propriului public (Verein fur Siebenburgische Landeskunde, înființată la Sibiu în 1840 și Societatea Muzeului Ardelean, înființată la Cluj în 1859). Între mijloacele de culturalizare a publicului larg, biblioteca a ocupat un loc de primă importanță, aceasta reprezentând, de altfel, primul patrimoniu cultural înființat de Asociațiune. Biblioteca ASTRA (mai întâiBiblioteca Asociațiunii) a fost concepută ca având un dublu caracter, științific și enciclopedic. Această dublă valență s-a păstrat (putând fi regăsită în cadrul tuturor instituțiilor de cultură din Sibiu), colecțiile bibliotecii ASTRA adresându-se atât publicului larg cât ți unuia mai restrâns - specializat (profesori, doctoranzi, doctori, cadre universitare, cercetători.

    În prezent, Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu asigură pentru toți utilizatorii egalitatea accesului la informații și la documente necesar informării, educației permanente, petrecerii timpului liber și dezvoltării personalității fără deosebire de statutul social sau economic, vârstă, sex, apartenență religioasă, politică sau etnică, jucând indispensabilul rol de mediere între educare și construirea unui fundament cultural personal sau colectiv.

I    Instituția deține unul dintre cele mai valoroase fonduri documentare din țară, acesta numărând peste 80000 unități de bibliotecă, structurate astfel: Carte românească veche - 530, Carte românească manuscrisă - 107, Carte străină veche - peste 6000, Manuscrise - peste 41000, Iconografie  - peste 15000, Cartografie - peste 550, Ex libris - peste 6500, Carte rară - peste 10000".

   **

    "Între mijloacele de culturalizare a publicului larg, biblioteca ocupa, cel puțin la nivel declarativ, un loc de primă importanță, aceasta reprezentând, de altfel, primul patrimoniu cultural înființat de Asociațiune, bibliotecarul fiind și unul dintre funcționarii asociației; alocarea de spațiu întotdeauna alături de birourile de la "centru"  eforturile (la început modeste) de constituire a unui fond de publicații cu specific național și reorganizarea periodică a fondului de publicații vor duce biblioteca în atenția publicului; colecțiile bibliotecii au început să înregistreze o creștere fără precedent ca urmare a introducerii instituției pe lista celor care beneficiau de dreptul de depozit legal național prin legea din 19 decembrie 1922, fapt care o va propulsa pe un loc național cinci în ceea ce privește bogăția colecțiilor"

Borș, Silviu, Biblioteca Centrală a Asociațiunii. 1861 - 1950, Sibiu, 2011, p.53-54

POEZIILE TOAMNEI

GEORGE BACOVIA 

AMURG DE TOAMNĂ

Din vârf de munți amurgul suflă

cu buze roșii

în spuza unor nori

și-ațâță

jeraticul ascuns

sub vălul lor subțire de cenușă.

O rază

ce vine goană din apus

și-adună aripile și se lasă tremurând

pe-o frunză:

dar prea e grea povara - 

și frunza cade.

O, sufletul meu!

Să mi-l ascund mai bine-n piept

și mai adânc,

să nu-l ajungă nici o rază de lumină:

s'ar prăbuși.

E toamnă.

***