POEZIILE TOAMNEI

GEORGE BACOVIA 

AMURG DE TOAMNĂ

Din vârf de munți amurgul suflă

cu buze roșii

în spuza unor nori

și-ațâță

jeraticul ascuns

sub vălul lor subțire de cenușă.

O rază

ce vine goană din apus

și-adună aripile și se lasă tremurând

pe-o frunză:

dar prea e grea povara - 

și frunza cade.

O, sufletul meu!

Să mi-l ascund mai bine-n piept

și mai adânc,

să nu-l ajungă nici o rază de lumină:

s'ar prăbuși.

E toamnă.

***