ION PILLAT
FĂURAR
Pe dealuri ninse mergi astăzi la pădure,
Cobori spre Valea Mare sub cerurile sure,
Și fagi cu coaja albă, la șipotul de leac,
Ca stranii colonade de templu se desfac.
Te-oprești să bei din apa curată ce dă viață.
Îți spune pădurarul: "- E șipot sfânt, nu-ngheață".
Și dă să cheme basmul vechi al izvorului ...
Dar nu-l asculți, ți-e gândul - vezi tu - la fata lui.
Îți amintești bordeiul poienii, toiul verii,
Și câinii care latră doar-doar o să te sperii,
Și fata răsărită în drum ca din pământ,
Și ploaia de lumină a soarelui în crâng,
Și gardul viu și umbra pădurii tremurate,
Potecile, răscrucea - îți amintești de toate:
De muschiul cald pe râpa de unde-n codru vezi
Colinele albastre cu vii și cu livezi,
De guruitul dulce-al porumbului sălbatic,
De fata mai sfioasă ca un porumb sălbatic,
De serile sub fagii prieteni când o stea
Se anina de frunze ca fata să mai stea ...
Îți amintești de toate, vezi toate : ochiul, geana ...
- "Moș Pavel, ce-ți mai face, de-acuma un an, Ileana?! "
- "Boierule, am dat-o după un cîrciunar
de prin Lerești: e omul chiabur"... Auzi doar rar
Cum sună și răsună, departe, în pădure,
Auitor, a moarte - departe - o secure.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.