162 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE

 Există în noi o vibrație a sufletului care ne face să simțim românește, să nu uităm niciodată!

**

Unirea celor două principate române în anul 1859 este considerată unul dintre evenimentele reprezentative și decisive ale epocii moderne românești.

Sfârșitul războiului Crimeii (1853-1856), ce implicase pe de o parte, Imperiul Rus, iar, pe de alta, Imperiul Otoman, aliat cu al Doilea Imperiu Francez, regatul Marii Britanii și cel al Sardiniei, au constitut un context internațional favorabil punerii în practică a unuia dintre cele mai vechi obiective și proiecte românești: Unirea cea mică.

**

HORA UNIRII

               Vasile Alecsandri

Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inimă română,
Să-nvârtim hora frăției
Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!
Piară dușmănia-n țară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori și omenie!

Măi muntene, măi vecine
Vino să te prinzi cu mine
Și la viață cu unire
Și la moarte cu-nfrățire!

Unde-i unul nu-i putere
La nevoi și la durere
Unde-s doi puterea crește
Și dușmanul nu sporește!

Amândoi suntem de-o mamă
De-o făptură și de-o seamă,
Ca doi brazi într-o tulpină
Ca doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume,
Amândoi o soarta-n lume.
Eu ți-s frate, tu mi-ești frate,
În noi doi un suflet bate!

Vin’ la Milcov cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,

Și să vadă sfântul soare
Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frățească
Pe câmpia românească!

*

Hora Unirei (titlul inițial al poeziei) a fost răspândită  pe foi volante în 1848, având un profund răsunet asupra maselor largi, care simpatizau cu Unirea. (Diana Vrabie, prefață la volumul Vasile Alecsandri - Poezii)

Hora Unirii a fost publicată pentru prima dată în anul 1856, cu trei ani înainte de Unirea Moldovei cu Țara Românească sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, în revista lui Mihail Kogălniceanu, Steaua Dunării.

                                                                              ***

Pentru documente și informații accesați

bibliosuport[at]bjastrasibiu.ro
http://bjastrasibiu.ro/
http://www.bjastrasibiu.ro:8080/liberty/libraryHome.do
https://www.facebook.com/bibliotecasibiuastra/
https://www.instagram.com/bjastrasibiu/

15 ianuarie - Ziua Culturii Naționale - 

o zi de reflecție asupra Culturii Române

     Există în fiecare dintre noi o simțire, un sentiment, o trăire anume pe care am primit-o din seva pământului strămoșesc prin rădăcinile milenare, și care rămâne prinsă de sufletul nostru precum un filon de aur nativ ancorat în trupul muntelui pe vecie. 

    Există în noi o chemare și o emoție aparte pentru frumusețea și noblețea Oamenilor, dar mai cu seama pentru frumusețea și perfecțiunea Lucrurilor pe care aceștia le zămislesc cu sufletul și cu mintea lor și cărora le spun OPERE LITERARE, sau SCULPTURI, sau PICTURI, sau INVENȚII sau în multe alte feluri, după cum le-a fost hărăzit. 

    Există o zi în fiecare an - de 171 de ani încoace - de când în constelația Culturii române strălucește o stea: e Luceafărul nostru, al românilor de pretutindeni, și lumina lui ne ajunge mereu și ne iluminează sufletele ca un soare. 

    Există în fiecare an o zi pe care noi toți le-o dăruim LOR. Este prinosul nostru de recunoștință și de venerație pentru acești români GENIALI, care au așezat o comoară incomensurabilă la temelia templului Culturii noastre naționale. 

 ***

RECOMANDĂRI DE LECTURĂ:

 

GENIALII

 de Anca Nedelcu, Elena Diana Nedelcu

 

 

Dragi copii,

 

Pentru că azi este o zi în care vorbim și reflectăm mai mult la personalitățile din cultura română, vă propunem o carte-reper în care autoarele Anca Nedelcu și Elena Diana Nedelcu ne aduc o "mostră" de un an din viețile acestor GENIALI  reprezentanți ai culturii naționale: Grigore ANTIPA, Iulia HAȘDEU, Traian VUIA, Constantin BRÂNCUȘI și George ENESCU: anul 1886, un an din copilăria lor.

   Cinci eroi cu vârste diferite cuprinse între 5 și 19 ani, cu vieți diferite dar contemporani în timp, copii precoce care prin muncă, pasiune, dăruire și modestie, prin lucrurile minunate și performanțele uimitoare care le-au încununat copilăria se pregătesc să devină geniali, să rămână peste veacuri și milenii eroi  în marea Carte a națiunii române.

Grigore Antipa este primul ecolog, primul hidrobiolog, primul oceanolog din România dar și primul personaj al poveștilor din această carte. Un mare pasionat de fauna marină, a descoperit o specie nouă de meduză și a propus primul plan de construire a canalelor din Delta Dunării.

   Urmându-și studiile, pasiunea și cercetarea în domeniul faunei terestre, Grigore Antipa a lucrat în diferite grădini zoologice europene. La întoarcerea în țară, a făcut toate demersurile și a depus toate eforturile și toată stăruința pentru înființarea unui muzeu inedit de istorie naturală în București, muzeu care astăzi îi poartă numele.

 DIAPORAMELE (vitrinele cu exponate tridimensionale care reproduc o arie biologică) pe care azi le admirăm cu toții în muzeele de știință ale naturii, sunt ideea și creația lui Grigore Antipa.

   Încă de la plecarea tânărului Grigore în Germania la studii, îi mărturisea fratelui său dorul imens din suflet după natura Moldovei, evocând cu nostalgie frumusețea pădurii și a crângurilor din ținutul Ipoteștilor.

   "- Parcă îmi vine să inventez ceva, un fel de cutie fermecată, în care să car natura asta cu mine. Ca un fel de cameră mare cu geamuri în care să pui și un animal, o pasăre și niște plante. Una să fie cutia cu natura de la Bălceni, alta de la munte, alta..."

   Cât de nostalgice și de simple sunt cuvintele băiatului în redarea autorilor, dar și cât de profunde în efectul lor de mai târziu, prefigurând parcă ideea și inovația cu care marele om de știință devenea cunoscut în întreaga lume. 

 

   Cartea GENIALII este un veritabil material informativ și documentar cu valoare educativă în care copiii au posibilitatea să se regăsească și să se bucure, să fie stimulați în inițiativele lor și mai apoi motivați în demersurile lor viitoare, având acum modele concrete dar și o lectură interesantă.

   O carte frumoasă care dincolo de realitățile concrete pe care le surprinde din copilăria personajelor, are o duioșie și o emoție aparte, care se contopesc cu melancolia și nostalgia frumoaselor aduceri aminte pe care copiii geniali le trăiesc uneori cu naivitate specifică vârstei, alteori cu o maturitate precoce, toate motivate de o dorință acerbă de CUNOAȘTERE.

Dragi copii, vă invit cu mare bucurie să citiți această carte, să aflați lucruri interesante și întâmplări inedite din copilăria celor cinci GENIALI. Să trăiți prin lectură nostalgia lucrurilor frumoase și bucuria succesului deplin care poate veni într-o zi pentru fiecare dintre voi prin studiu, muncă devotată și perseverență.

 Gabriela-Mariana Dordea

bibliotecar

Biblioteca Județeană Astra

filiala Valea Aurie

 

Pentru mai multe informații privind documentele, puteți accesa Catalogul online, Serviciul BiblioSuport și celelalte canale de comunicare:

http://bjastrasibiu.ro/
http://www.bjastrasibiu.ro:8080/liberty/libraryHome.do
https://www.facebook.com/bibliotecasibiuastra/
https://www.instagram.com/bjastrasibiu/

 

 

12 IANUARIE - CALENDAR CULTURAL

CHARLES PERRAULT

n. 12 ianuarie 1628, Paris, Franța - d. 16 mai 1703, Paris

    Filozof, scriitor și poet, el a început să scrie povești și basme abia spre vârsta de 70 dea ani, publicând mai întâi, în 1694, volumul Le contes en vers (Poveștile în versuri, iar în 1697 volumul care avea să-l facă celebru, Histoires ou contes du temps passe avec des moralites (Povești sau basme de odinioară cu morală)

    Inspirate și integrate în "fluxul tradiției populare", poveștile lui Perrault sunt o încântare pentru copiii de toate vârstele și de pretutindeni.

    Veți descoperi cu bucurie în cărțile sale, alături de basme cunoscute (Scufița Roșie, Cenușereasa, Motanul Încălțat) altele mai puțin știute (Zânele, Riquet cel cu Moț) pline de farmec, cu personaje încântătoare.

Pentru mai multe informații privind documentele, puteți accesa Catalogul online, Serviciul BiblioSuport și celelalte canale de comunicare:

http://bjastrasibiu.ro/
http://www.bjastrasibiu.ro:8080/liberty/libraryHome.do
https://www.facebook.com/bibliotecasibiuastra/
https://www.instagram.com/bjastrasibiu/

5 IANUARIE - CALENDAR CULTURAL

 EMIL GÂRLEANU - n. 5 ianuarie 1878, Iași , d. 2 iunie 1914, Câmpulung

                                    prozator, jurnalist, regizor, scenarist de film

                                    autor de poezii, nuvele și schițe.

Emil Gârleanu este cunoscut și îndrăgit de copii pentru volumul "Din lumea celor care nu cuvântă", în care a relatat cu emoție și sensibilitate literară întâmplări alegorice din viața plantelor, animalelor, a păsărilor și a gâzelor, trezind simpatia  și empatia cititorilor față de personajele povestirilor.

*

Vă propun azi o povestire emoționantă despre iubirea și sacrificiul matern, despre supraviețuire într-o lume plină de pericole și primejdii.

CĂPRIOARA

   Pe mușchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos , lângă iedul ei. Acesta și-a întins capul cu botul mic, catifelat și umed, pe spatele mamei lui, și, cu ochii închiși, se lasă dezmierdat. Căprioara îl linge, și limba ei subțire culcă ușor blana moale, mătăsoasă a iedului. Mama îl privește, și-n sufletul ei de fugarnică încolțește un simțământ stăruitor de milă pentru ființa fragedă căreia i-a dat viață, pe care a hrănit-o cu laptele ei, dar de care trebuia să se despartă chiar azi, căci vremea înțercatului venise demult încă. Și cum se uită așa, cu cu ochi îndurerați, din pieptul căprioarei scapă ca un muget înăbușit de durere; iedul deschide ochii. Căprioara se îmbărbătează, sare în picioare și pornește spre țarcurile de stâncă din zare, printre care vrea să-l lase rătăcit. Acolo, sus, e păzit și de dușmănia lupului, și de iscusința vânătorului, căci pe muchiile prăpastiilor acelora numai ele, caprele, puteau a se încumeta. Acolo l-ar fi știut ca lângă dânsa. Dar până la ele erau de străbătut locuri pline de primejdii. Căprioara își azvârle picioarele în fugă fulgerătoare, în salturi îndrăznețe, să încerce puterile iedului. Și iedul i se ține voinicește de urmă, doar la săriturile amețitoare se oprește câte o clipă, ca și cum ar mirosi genuna, apoi se avântă ca o săgeată și, behăind vesel, zburdă de bucurie pe picioarele subțiri ca niște lugere.

   Dar trebuiesc să scoboare, să străbată o pădure, ca să urce din nou spre țarcuri. Căprioara contenește fuga; pășește încet, prevăzătoare. Trece din poiană în poiană, intră apoi sub bolți de frunze, pe urmă prin hrube adânci de verdeață, până ce pătrunde în inima întunecată, ca un iad, a pădurii.

   Și-au mers mult așa, până ce au dat în sfârșit de luminiș. Iedul bucuros, o ia înainte, sărind. Dar în aceeași clipă căprioara se oprește, ca de-o presimțire, adulmecând. În fața ei, de sub o cetină, ochii lupului străluceau lacomi. Un salt, și iedul ar fi fost sfâșiat. Atunci căprioara dă n zbieret adânc, sfâșietor, cum nu mai scosese încă, și, dintr-un salt, cade în mijlocul luminișului. Lupul, văzând prada mai mare, uită iedul și se repede la ea...

  Prăbușită în sânge, la pământ, sub colții fiarei, căprioara rămâne cu capul întors spre iedul ei. Și numai când acesta, înspăimântat, se topește în adâncul pădurii, căprioara simte durerea iar ochii i se tulbură de apa morții.

(Din lumea celor care nu cuvântă - 1910)

*** 

Pentru mai multe informații privind documentele, puteți accesa Catalogul online, Serviciul BiblioSuport și celelalte canale de comunicare:

http://bjastrasibiu.ro/
http://www.bjastrasibiu.ro:8080/liberty/libraryHome.do
https://www.facebook.com/bibliotecasibiuastra/
https://www.instagram.com/bjastrasibiu/

 

Dragi cititori,

   Am trecut împreună un an greu, plin de încercări.

   Să privim înainte cu credință și speranță.

   Să nu încetăm nici o clipă să căutăm adevărul și frumosul din oameni, din tot ceea ce ne înconjoară.

   Fie că ne vom bucura de senzația supremă pe care ne-o oferă Lectura la ceas de zi sau de seară, răsfoind cu nesaț paginile cărților și hrănindu-ne mintea și spiritul cu Lumina lor, fie că vom derula pe ecranul tabletei conținutul acestora, să citim mereu cu sufletul deschis, să fim mereu dornici de CUNOAȘTERE, de INFORMARE.

 Să călătorim în lumea atât de fascinantă a cărților și să învățăm cu fiecare zi să fim mai buni.

Să rămânem mereu împreună!

IARNA din poezii

 NINGE!

                                                                  de Otilia Cazimir

Ssst!...Măicuța gerului

Cu mânuța înghețată

Bate-n poarta cerului

Și întreabă supărată:

- Unde-s stelele de sus?

     - Iaca nu-s!

Vântul rău le-a scuturat

Și le-mprăștie prin sat.

Uite una: s-a desprins

Dintr-o margine de nor

Și coboară-ncetișor...

          -Oare-a nins?

E un fulg și-i cel dintâi

Și aduce-n vânt ninsoare,

Drumuri albe peste văi,

Râs curat în ochii tăi,

      Sănioare,

      Zurgălăi...

E VREMEA COLINDELOR

 NOAPTE DE VIS

Noapte de vis, timp prea sfânt,

Toate dorm pe pământ.

Două inimi veghează,

Pruncul dulce visează,

Într-un leagăn de cânt.

Noapte de vis, timp pre sfânt,

Dumnezeu râde blând,

Pieptu-i varsă iubire,

Lumi-i dă mântuire,

Pace-n ea aducând.

Noapte de vis, timp pre sfânt,

Păstorași vin cântând,

Îngerii cântă Aleluia,

Lumii vestesc bucuria,

Domnul e pe pământ.

COLINDUL INIMIOARELOR FERICITE

 Dragi copii,

O nouă poveste duioasă

pentru sufletele voastre luminoase:

COLINDUL INIMIOARELOR FERICITE

Ninsoare de basm cu fulgi mari și moi cobora peste lume, de parcă sus, în cer,  îngerașii se jucau cu perne și puful mătăsos se revărsa acum ca o binecuvântare spre bucuria tuturor, în seara Sfântă de Ajun.

Trei colindători mititei, cu căciulițele albe revărsate pe frunte, îmbujorați și timizi, au pornit să colinde pe la casele gătite de Sărbătoare. 

S-au oprit la o casă frumoasă, cu podoabe mari de lumini. Prin geamurile mari se zărea un brad înalt încărcat de globuri sclipitoare. Lângă șemineul aprins, copiii râdeau și atârnau ciorăpei pentru darurile Moșului.

Glasurile micilor colindători, ca niște sunete magice de clopoței, i-au oprit din joaca lor și i-au grăbit să iasă în pragul casei. La sfârșitul colindei, o bunicuță zâmbitoare și un cățel jucăuș s-au apropiat de micii cântăreți și le-a oferit daruri: cozonac și mere și nuci.

Nu era vreme de popas prea mult, pentru că ninsoarea se întețea și frigul le înroșea năsucul și le sporea roșeața din obraji. Au pornit mai departe, în lungul străzii. S-au oprit în fața  casei luminate frumos, cu o cunună mare de brad, cu ghirlande colorate la uși și ferestre. Au început colindul lor minunat și imediat ușa cea mare a casei s-a deschis și oameni și copii veseli s-au alăturat colindătorilor. Și era atâta bucurie în glasurile lor, încât șapte colinde s-au auzit într-n glas și dacă nu ar fi fost târziu, cu siguranță multe s-ar mai fi înălțat.

Apoi au venit și darurile, așa cum îi stă bine gazdei să se arate după colind. Prăjiturele și bănuți și o mulțime de urări frumoase din sufletele lor luminoase.

Și au pornit din nou prin zăpada tot mai mare, pufoasă și chiar dacă era târziu, totuși s-au mai oprit la o casă, fără lumini la ferestrele mici și fără cunună de brad, doar cu o iconiță și o lumină pâlpâind pe pervazul îngust, luminând chipul angelic al unui copilaș cu ochii mari privind undeva în înaltul cerului, căutând poate sania Moșului în văzduh sau înălțând o rugăciune de speranță în Univers.

N-a fost nevoie de cuvinte pentru ca micii colindători să-și pornească deodată colindul Sfânt.

Ochii băiețelului s-au aprins de Lumină și lacrimi mari ca niște inimioare de cristal în lumina gălbuie a lămpii din pervaz, se revărsau pe obrăjorii lui. Și era atâta speranță și atâta fericire în Lumina lor, încât glasurile copiilor îi păreau cântare de îngeri cum nu mai auzise vreodată.

 Îngerii din Cer cântau și ei bucuria Nașterii Pruncului Sfânt.

Colindătorii s-au oprit din cântat, pentru că și pe obrajii lor, ca niște inimioare fericite, lacrimile coborau ușurându-le sufletul. Cel mai mare dintre ei, s-a apropiat de fereastra luminată de chipul blând, îngeresc al băiatului și a așezat cu bucurie pe pervazul îngust darurile primite în Ajun.

Din Cerul înalt, îngerii se bucurau privind inimioarele lor fericite și luminoase colindând împreună.

Gabriela-Mariana Dordea - Colindul inimioarelor fericite

E VREMEA POEZIILOR duioase

MOȘ CRĂCIUN

de Octavian Goga

Dragi copii din țara asta,

Vă mirați voi: cum se poate,

Moș Crăciun, din cer, de-acolo,

De le știe toate-toate...

Uite cum, - vă spune badea:

Iarna-n noapte pe zăpadă,

El trimite câte-un înger

La fereastră să vă vadă.

Îngerii se uită-n casă,

Văd și spun, - iar' Moșu are,

Colo-n cer, la el în tindă,

Pe genunchi o carte mare,

Cu condei de-argint el scrie

Ce copil și ce purtare:

- Și de-acolo știe Moșul,

Că-i șiret el, lucru mare.

Octavian Goga - Poezii alese

***

Prin intermediul Serviciului BiblioSuport puteți obține informații și documente:

bibliosuport@bjastrasibiu.ro

Să fim mereu împreună!

http://bjastrasibiu.ro/
http://www.bjastrasibiu.ro:8080/liberty/libraryHome.do
https://www.facebook.com/bibliotecasibiuastra/
https://www.instagram.com/bjastrasibiu/

E VREMEA POVEȘTILOR

 Dragi copii,

Pentru voi, călătoria magică în lumea poveștilor a început demult, chiar din scutecel, atunci când vocea duioasă a mamei vă alinta până la somnic ca o mângâiere și vă purta într-o lume plină de minunății!

Iubiți poveștile și basmele pentru că ele vă mângăie sufletul, vă învață să fiți buni și vă vor fi mereu cei mai buni prieteni!

Azi vă propun O poveste de iarnă din cartea Povești din Pădurea Crăciunului - o poveste românească despre PRIETENIE, cu un mic măcăleandru curajos, dornic să facă fapte bune și amicii lui din Pădurea Crăciunului, animăluțe vesele, încântătoare.

(Măcăleandrul este o  pasăre mică migratoare și cântătoare, cu penajul cenușiu și cu fruntea, părțile laterale ale capului, ale gâtului și pieptului roșii-galbene).

MĂCĂLEANDRUL CEL MINUNAT

   Măcăleandrul Gușă-Roșie zbura peste Pădurea Crăciunului . Coborî sub ramurile înghețate.

- Nu vă speriați! Gușă Roșie o să vă salveze! strigă el.

   Prinse o crenguță care cădea și ateriză blând pe pământ..

- Gata, ești în siguranță! spuse el umflându-se în pene.

Crenguța nu zise nimic (La urmei era doar o crenguță.)

Lui Gușă Roșie îi plăcea să se joace de-a eroul.

- Într-o zi, se gândi el, când o să fiu mai mare, o să fiu un erou adevărat. O să fiu neînfricat cum e Vulpoi cel vioi. O să fiu mare ca Bursucița și deștept ca Bufniciorul!

Apoi oftă. Putea să zboare, dar era doar un păsărel. Cum putea el să ajute pe cineva?

   Deodată începu să ningă. Fulgii cădeau tot mai repede.

   Măcăleandrul Gușă-Roșie se zbârli și se ascunse mai adânc în copacul unde își avea scorbura.

   Apoi auzi un strănut: Haapciu! Privi afară și văzu pe cineva care semăna cu Irina Iepurilă fugind printre tufișuri. Irina nu se întoarse.

- E singură! se gândi măcăleandrul. Și chiar în Ajun de Crăciun. Poate s-a pierdut.

   Gușă Roșie porni prin zăpada învolburată spre casa Bursuciței.

   Îi era puțin frică de ea, dar chiar avea nevoie de ajutor. Gândindu-se la Irina care se pierduse în zăpadă se simți mult mai viteaz.

   Bursucița și prietenul său, Bufniciorul, veniră pe dată. Se luară după măcăleandru prin zăpadă până când - POC! - aproape se ciocniră de familia Iepurilă.

- O căutăm pe Irina, strigă tata Iepurilă. E singură în pădure!.

-Nu vă speriați, le zise Bursucița. Luați-vă după măcăleandru! I s-a părut că a văzut-o pe Irina, așa că a venit după ajutoare.

- Mulțumesc, Gușă Roșie, zise Tata Iepurilă. Este foarte frumos din partea ta.

Se uită speriat la dinții Bursuciței

- Și foarte viteaz! Ești un adevărat erou.

   Măcăleandrul se înroși de mândrie. Obrajii i se făcură la fel de roșii ca pieptu. De data asta nu se mai gândi să facă pe eroul.

   Poate nu avea nevoie să fie ca toți ceilalți. Poate el deja putea face lucruri grozave.

   Și poate - își spuse el - că avea toate superputerile de care avea nevoie... așa mic cum era.

**

Vă așteaptă și alte povești frumoase

 pentru

 sufletele voastre luminoase.

Bursucița își găsește un prieten

Prichindel Șoricel și misterul turtei dulci

O vizuină plină cu frățiori

O aventură în Ajun de Crăciun

Un șopron foarte aglomerat.

 "CARTEA e mângâiere. Și ea te face să te strămuți într-o lume de mulțumire și bucurie.Cartea ți-a dat o lumină care pe zi ce mergeți gonește întunericul din suflet și te ajută a te face mai tare în toate privințele."

Nicolae Iorga

***

Dragi cititori

Să aveți Sărbători  Luminoase,

și multe cărți frumoase

aproape de sufletele voastre!

Cărți minunate,

Cărți folositoare,

Cărți magice.

      Vă așteptăm cu drag și cu bucurie

            la filiala Valea Aurie

și la sediul Bibliotecii Județene ASTRA

Luminați-vă sufletele cu povești frumoase lângă bradul de Crăciun

sau inspirați-vă din rețetele savuroase de Sărbători, de care să vă bucurați din plin alături de cei dragi vouă!

Prin intermediul Serviciului BiblioSuport puteți obține informații și documente:

bibliosuport@bjastrasibiu.ro

Să fim mereu împreună!

http://bjastrasibiu.ro/
http://www.bjastrasibiu.ro:8080/liberty/libraryHome.do
https://www.facebook.com/bibliotecasibiuastra/
https://www.instagram.com/bjastrasibiu/