E VREMEA POVEȘTILOR

 Dragi copii,

Pentru voi, călătoria magică în lumea poveștilor a început demult, chiar din scutecel, atunci când vocea duioasă a mamei vă alinta până la somnic ca o mângâiere și vă purta într-o lume plină de minunății!

Iubiți poveștile și basmele pentru că ele vă mângăie sufletul, vă învață să fiți buni și vă vor fi mereu cei mai buni prieteni!

Azi vă propun O poveste de iarnă din cartea Povești din Pădurea Crăciunului - o poveste românească despre PRIETENIE, cu un mic măcăleandru curajos, dornic să facă fapte bune și amicii lui din Pădurea Crăciunului, animăluțe vesele, încântătoare.

(Măcăleandrul este o  pasăre mică migratoare și cântătoare, cu penajul cenușiu și cu fruntea, părțile laterale ale capului, ale gâtului și pieptului roșii-galbene).

MĂCĂLEANDRUL CEL MINUNAT

   Măcăleandrul Gușă-Roșie zbura peste Pădurea Crăciunului . Coborî sub ramurile înghețate.

- Nu vă speriați! Gușă Roșie o să vă salveze! strigă el.

   Prinse o crenguță care cădea și ateriză blând pe pământ..

- Gata, ești în siguranță! spuse el umflându-se în pene.

Crenguța nu zise nimic (La urmei era doar o crenguță.)

Lui Gușă Roșie îi plăcea să se joace de-a eroul.

- Într-o zi, se gândi el, când o să fiu mai mare, o să fiu un erou adevărat. O să fiu neînfricat cum e Vulpoi cel vioi. O să fiu mare ca Bursucița și deștept ca Bufniciorul!

Apoi oftă. Putea să zboare, dar era doar un păsărel. Cum putea el să ajute pe cineva?

   Deodată începu să ningă. Fulgii cădeau tot mai repede.

   Măcăleandrul Gușă-Roșie se zbârli și se ascunse mai adânc în copacul unde își avea scorbura.

   Apoi auzi un strănut: Haapciu! Privi afară și văzu pe cineva care semăna cu Irina Iepurilă fugind printre tufișuri. Irina nu se întoarse.

- E singură! se gândi măcăleandrul. Și chiar în Ajun de Crăciun. Poate s-a pierdut.

   Gușă Roșie porni prin zăpada învolburată spre casa Bursuciței.

   Îi era puțin frică de ea, dar chiar avea nevoie de ajutor. Gândindu-se la Irina care se pierduse în zăpadă se simți mult mai viteaz.

   Bursucița și prietenul său, Bufniciorul, veniră pe dată. Se luară după măcăleandru prin zăpadă până când - POC! - aproape se ciocniră de familia Iepurilă.

- O căutăm pe Irina, strigă tata Iepurilă. E singură în pădure!.

-Nu vă speriați, le zise Bursucița. Luați-vă după măcăleandru! I s-a părut că a văzut-o pe Irina, așa că a venit după ajutoare.

- Mulțumesc, Gușă Roșie, zise Tata Iepurilă. Este foarte frumos din partea ta.

Se uită speriat la dinții Bursuciței

- Și foarte viteaz! Ești un adevărat erou.

   Măcăleandrul se înroși de mândrie. Obrajii i se făcură la fel de roșii ca pieptu. De data asta nu se mai gândi să facă pe eroul.

   Poate nu avea nevoie să fie ca toți ceilalți. Poate el deja putea face lucruri grozave.

   Și poate - își spuse el - că avea toate superputerile de care avea nevoie... așa mic cum era.

**

Vă așteaptă și alte povești frumoase

 pentru

 sufletele voastre luminoase.

Bursucița își găsește un prieten

Prichindel Șoricel și misterul turtei dulci

O vizuină plină cu frățiori

O aventură în Ajun de Crăciun

Un șopron foarte aglomerat.