COLINDUL INIMIOARELOR FERICITE

 Dragi copii,

O nouă poveste duioasă

pentru sufletele voastre luminoase:

COLINDUL INIMIOARELOR FERICITE

Ninsoare de basm cu fulgi mari și moi cobora peste lume, de parcă sus, în cer,  îngerașii se jucau cu perne și puful mătăsos se revărsa acum ca o binecuvântare spre bucuria tuturor, în seara Sfântă de Ajun.

Trei colindători mititei, cu căciulițele albe revărsate pe frunte, îmbujorați și timizi, au pornit să colinde pe la casele gătite de Sărbătoare. 

S-au oprit la o casă frumoasă, cu podoabe mari de lumini. Prin geamurile mari se zărea un brad înalt încărcat de globuri sclipitoare. Lângă șemineul aprins, copiii râdeau și atârnau ciorăpei pentru darurile Moșului.

Glasurile micilor colindători, ca niște sunete magice de clopoței, i-au oprit din joaca lor și i-au grăbit să iasă în pragul casei. La sfârșitul colindei, o bunicuță zâmbitoare și un cățel jucăuș s-au apropiat de micii cântăreți și le-a oferit daruri: cozonac și mere și nuci.

Nu era vreme de popas prea mult, pentru că ninsoarea se întețea și frigul le înroșea năsucul și le sporea roșeața din obraji. Au pornit mai departe, în lungul străzii. S-au oprit în fața  casei luminate frumos, cu o cunună mare de brad, cu ghirlande colorate la uși și ferestre. Au început colindul lor minunat și imediat ușa cea mare a casei s-a deschis și oameni și copii veseli s-au alăturat colindătorilor. Și era atâta bucurie în glasurile lor, încât șapte colinde s-au auzit într-n glas și dacă nu ar fi fost târziu, cu siguranță multe s-ar mai fi înălțat.

Apoi au venit și darurile, așa cum îi stă bine gazdei să se arate după colind. Prăjiturele și bănuți și o mulțime de urări frumoase din sufletele lor luminoase.

Și au pornit din nou prin zăpada tot mai mare, pufoasă și chiar dacă era târziu, totuși s-au mai oprit la o casă, fără lumini la ferestrele mici și fără cunună de brad, doar cu o iconiță și o lumină pâlpâind pe pervazul îngust, luminând chipul angelic al unui copilaș cu ochii mari privind undeva în înaltul cerului, căutând poate sania Moșului în văzduh sau înălțând o rugăciune de speranță în Univers.

N-a fost nevoie de cuvinte pentru ca micii colindători să-și pornească deodată colindul Sfânt.

Ochii băiețelului s-au aprins de Lumină și lacrimi mari ca niște inimioare de cristal în lumina gălbuie a lămpii din pervaz, se revărsau pe obrăjorii lui. Și era atâta speranță și atâta fericire în Lumina lor, încât glasurile copiilor îi păreau cântare de îngeri cum nu mai auzise vreodată.

 Îngerii din Cer cântau și ei bucuria Nașterii Pruncului Sfânt.

Colindătorii s-au oprit din cântat, pentru că și pe obrajii lor, ca niște inimioare fericite, lacrimile coborau ușurându-le sufletul. Cel mai mare dintre ei, s-a apropiat de fereastra luminată de chipul blând, îngeresc al băiatului și a așezat cu bucurie pe pervazul îngust darurile primite în Ajun.

Din Cerul înalt, îngerii se bucurau privind inimioarele lor fericite și luminoase colindând împreună.

Gabriela-Mariana Dordea - Colindul inimioarelor fericite