POEZIILE TOAMNEI

 ANA BLANDIANA

REVIN ÎN TOAMNĂ

Revin în toamnă cum revin acasă

Din țări mai libere și mai bogate -

Știu iarna care vine, știu bruma care cade

Și ceața nesfârșită, nențeleasă.

Dar eu visez amiaza-mbrățișată

De frigul dimineții și al serii,

Ora de miere, galbena zăpadă

Pe care-o ning din crengi învinse merii.

Eu plâng de bucurie în lumina

Nestinsă încă de uriașe nopți,

Și-n strugurii zdrobiți în teasc din vina

De-a fi prea buni, prea dulci, prea copți.

Eu vin spre frig, deși de frig mi-e groază

Spre fructul putred care se consumă

În alcoolul limpede-n amiază

Și tulburat în asfințit de brumă.

Mi-e frică de-ntuneric și totuși vin, și vin

Din nesfârșite veri strălucitoare,

Unde tânjesc spre fericitul chin

Al boabei ce apune-n vin și moare.

Orgoliu fraged, dragoste copilăroasă,

Fatală, somnoroasă demnitate.

Revin în toamnă cum revin acasă

Din țări mai libere și mai bogate.

***