Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul
sau Drăgaica și Sânzienele
În această zi se fac cununi de sulfină galbenă și se pun afară la ferestre sau la poartă. După ieșirea din biserică se aruncă cununi de sulfină pe casă; fiecare cunună poartă numele unui membru din familie. A cărui cunună cade de pe casă, acela are să moară în acel an, iar a căruia stă pe casă, are să trăiască. Cununile căzute se aruncă până la trei ori. De dimineață fetele și flăcăii se duc de strâng flori de sulfină, umblând prin rouă. Din aceste flori fac coroane și se-ncing peste mijloc, iar seara le pun de se usucă și le păstrează pentru diferite boli. După asta, în unele locuri se face un foc mare și sar toți peste el. Apoi aruncă coronițele de sulfină pe casă. A doua zi, fiecare își cercetează coronița, dacă e plină de rouă, atunci fata sau flăcăul acela se va căsători în curând și va avea noroc. Se pune sulfină în haine, spre a le feri de molii și ca să le parfumeze. În ziua de Sânziene, răsare cloșca pe cer. Se culeg sânziene spre a tămădui cu ele lipitura, guturaiul și alte boli; mai sunt bune și împotriva Ielelor și a frigurilor. Pe la miezul nopții spre Sânziene înflorește iarba fiarelor, cu care se crede că se poate descuia orice încuietoare, această iarbă este foarte mult căutată de tâlhari. Nu mai cântă cucul, care cântă de la Bunavestire până acum, când se neacă cu orz, sau cireșe, răgușește și nu mai poate cânta.. Se încing oamenii cu cicoare peste mijloc, ca să nu-i doară șalele și ca să fie feriți de a fi luați din Drăgaica.Cine lucrează în această zi , e pocit de Drăgaica (Șoimane, Rusalii, Sfinte), înnebunește și joacă întocmai ca ele.. În noaptea se Sânziene, și mai ales cele care descântă și, pleacă de cu noapte pe câmpși adună tot felul de ierburi și buruieni, pe care le păstrează peste an pentru leacuri și vrăji. Cu deosebire usturoiul luat de Sânziene e minunat pentru leacuri. În ziua de Drăgaica, cine va trece o apă de trei ori înot, fără să se înece, nu se va mai îneca tot anul.
Olinescu, Marcel - MITOLOGIE ROMÂNEASCĂ, Ed. 100 + 1 GRAMAR, București, 2004, p.312
***
În noaptea de Sânziene cerurile se deschid...
S-ar putea întâmpla fel de fel de miracole, continuase el, fără s-o privească. Dar trebuie să te învețe cineva cum să le privești, ca să știi că sunt miracole. Altminteri, nici măcar nu le vezi. Treci pe lângă ele și nu știi că sunt miracole. Nu le vezi.
Mircea Eliade - Noaptea de Sânziene
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.