LA MULȚI ANI!

DRAGI CITITORI,

Să aveți un an frumos,

cu multă sănătate, bucurii,

și multe CĂRȚI frumoase

aproape de suflet!

 

NICOLAE LABIȘ

ÎNCEPUT DE AN

...................................................................................................................................................

                                    2

Nu stăpâniți, prieteni, zburdălnicia voastră,
Lăsați să sune râsul și cântecul vioi
În înserarea asta înaltă și albastră,
Când noul an își mână toți solii către noi.

Un iepure, întâiul, a răsărit din goană,
Lovește cu urechea prin aer fulgii mici,
Și-n limba lui ne spune umflându-se în blană:
-Sosește! Miezul nopții îl va afla aici!

Apoi, alai de jocuri, cu urși ce veseli saltă,
Cu sclipitoare capre și cu-mpărați bărboși
Vin în vârtej și-n sunet de tobă, laolaltă,
Cu datinile noastre rămase din strămoși.

Iar brazii, Doamne, brazii din cer furară stele
În crengi și le-agățară și-au coborât din munți
Să stea la noi prin case uitându-ne cu ele
Și luminând cu ele a noastre albe frunți.

Iar mesele-s întinse și-i vin pe ele, -oricine,
Cât de sărac, găsește în ziua asta vin,
Râd plinele pahare cu glasuri cristaline
Și chiar cei mici au voie să bea câte puțîn.

                                3

Și totuși, ziua asta nu-i numai desfătare,
Un an mănos în muncă și pace a trecut.
Dar se gândesc părinții la ziua viitoare:
Ne-amenință primejdii și-s multe de făcut.

Furtuna mai mocnește în fundurile zării
Și-ncearcă să-și pornească din nou smintitul joc
Luând bărbații-n lupte și-n loc mâncând puzderii
De păsări vuitoare cu moarte și cu foc.

Eu mă mai văd alături de mama-n noaptea rece,
În satul orb, când nimeni la geamuri nu era,
Căci duși erau flăcăii - nu mai puteau petrece -

Și dus era și tata, departe, undeva.

De-aceea, deodată din mână las paharul                                    
Și mă gândesc la toate acelea câte-au fost
Și-i văd pe copiii care-și plângeau amarul
Sub poduri, rupți și palizi și fără adăpost.

Dar nu, destul cu asta: doar azi e sărbătoare.
Să salutăm, prieteni, voioși acest nou an
Ce trece cu ninsoarea lui albă, roditoare
Printre Carpații veșnici și peste Bărăgan.

Și auziți? Îmi pare, ori vântul se frământă
Și glasuri subțirele din vânturi se desprind.
La ora asta-n lume copiii lumii cânta
Colindul cald al Păcii, cel mai frumos colind.

din volumul de versuri ''Moartea căprioarei"

                 

   

CALENDAR LITERAR - 45 de ani de la moarte scriitorului ANDRȆ MALRAUX

  ANDRȆ MALRAUX

n. 3 noiembrie 1901, Paris, Franța - d. 23 noiembrie 1976, Creteil, Île de France, Franța

Scriitor, ziarist și om politic francez.

Scriitor reprezentativ al literaturii franceze din secolul trecut a cărui personalitate tumultuoasă s-a manifestat deopotrivă în cauzele în care a crezut dar și ca om politic întreprinzător, "dotat cu o largă viziune ce a lăsat urme durabile în societatea și cultura franceză".

***

"Considerăm că valoarea fundamentală a artistului european, în marile noastre epoci, începând cu sculptorii catedralei din Chartres, până la marii individualiști, de la Rembrandt la Victor Hugo, constă în voința de a vedea în artă și cultură obiectul unei cuceriri. Pentru a fi mai precis, că geniul este o diferență cucerită , [...], nu există geniu care să copieze, nu există geniu servil [...]. Există în descoperire, în artă, ca și în celelalte domenii, un fel de semnătură a geniului, și această semnătură nu s-a schimbat de-a lungul celor cinci milenii de istorie pe care le cunoaștem ".

André Malraux

**

Opere reprezentative 

LA VOIE ROYALE (CALEA REGELUI) (1930), este "un roman fabulos, și totodată dur și pesimist, de aventuri cu iz inițiatic în jungla cambodgiană."*

LA CONDITION HUMAINE (CONDIȚIA UMANĂ) (1933), cu acțiunea în 1927, în timpul luptei pentru putere între comuniști și naționaliștii lui Ciang-Kai- Shek. Cartea este "o frescă tragică despre vulnerabilitatea valorilor și a destinelor omenești". Romanul a primit premiul Goncourt în anul 1933.

L' ESPOIR (SPERANȚA) (1937), evocă ororile și dezastrele războiului Civil din Spania(1936-1939)

LE MUSEE IMAGINAIRE (MUZEUL IMAGINAR) (1952-1954), este o fascinantă călătorie în lumea unor capodopere artistice - pictură, sculptură, din toată lumea și din epoci diferite.

* https://paginiromanesti.ca/2011/08/23/crochiu-andre-malraux-un-spirit-fantast-si-renascentisa

Alte opere literare:

LES CONQUERANTS (CUCERITORII)

LES NOYERS D' ALTENBOURG  (NUCII DIN ALTENBOURG)

LA CRȆATION ARTISTIQUE  (CREAȚIA ARTISTICĂ).

 

160 de ani de la înființarea Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român

     Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român a luat ființă în urmă cu 160 de ani, la 23 octombrie / 4 noiembrie 1861 când, avea loc, la Sibiu, prima ședință dedicată constituirii ei.

        BIBLIOTECA 

          ASTRA 

              ÎN PATRIMONIUL CULTURII NAȚIONALE

''Prin înființarea la 1861 a Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, cu toate structurile sale funcționale, alcătuite după modelul societăților similare germană și maghiară, , fiecare dintre cele trei mari națiuni transilvănene deținea propria bibliotecă națională. Fiecare dintre cele trei grupuri etnice aspirau la alcătuirea de colecții colecții speciale naționale pe care să le pună apoi la dispoziția propriului public (Verein fur Siebenburgische Landeskunde, înființată la Sibiu în 1840 și Societatea Muzeului Ardelean, înființată la Cluj în 1859). Între mijloacele de culturalizare a publicului larg, biblioteca a ocupat un loc de primă importanță, aceasta reprezentând, de altfel, primul patrimoniu cultural înființat de Asociațiune. Biblioteca ASTRA (mai întâiBiblioteca Asociațiunii) a fost concepută ca având un dublu caracter, științific și enciclopedic. Această dublă valență s-a păstrat (putând fi regăsită în cadrul tuturor instituțiilor de cultură din Sibiu), colecțiile bibliotecii ASTRA adresându-se atât publicului larg cât ți unuia mai restrâns - specializat (profesori, doctoranzi, doctori, cadre universitare, cercetători.

    În prezent, Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu asigură pentru toți utilizatorii egalitatea accesului la informații și la documente necesar informării, educației permanente, petrecerii timpului liber și dezvoltării personalității fără deosebire de statutul social sau economic, vârstă, sex, apartenență religioasă, politică sau etnică, jucând indispensabilul rol de mediere între educare și construirea unui fundament cultural personal sau colectiv.

I    Instituția deține unul dintre cele mai valoroase fonduri documentare din țară, acesta numărând peste 80000 unități de bibliotecă, structurate astfel: Carte românească veche - 530, Carte românească manuscrisă - 107, Carte străină veche - peste 6000, Manuscrise - peste 41000, Iconografie  - peste 15000, Cartografie - peste 550, Ex libris - peste 6500, Carte rară - peste 10000".

   **

    "Între mijloacele de culturalizare a publicului larg, biblioteca ocupa, cel puțin la nivel declarativ, un loc de primă importanță, aceasta reprezentând, de altfel, primul patrimoniu cultural înființat de Asociațiune, bibliotecarul fiind și unul dintre funcționarii asociației; alocarea de spațiu întotdeauna alături de birourile de la "centru"  eforturile (la început modeste) de constituire a unui fond de publicații cu specific național și reorganizarea periodică a fondului de publicații vor duce biblioteca în atenția publicului; colecțiile bibliotecii au început să înregistreze o creștere fără precedent ca urmare a introducerii instituției pe lista celor care beneficiau de dreptul de depozit legal național prin legea din 19 decembrie 1922, fapt care o va propulsa pe un loc național cinci în ceea ce privește bogăția colecțiilor"

Borș, Silviu, Biblioteca Centrală a Asociațiunii. 1861 - 1950, Sibiu, 2011, p.53-54

POEZIILE TOAMNEI

GEORGE BACOVIA 

AMURG DE TOAMNĂ

Din vârf de munți amurgul suflă

cu buze roșii

în spuza unor nori

și-ațâță

jeraticul ascuns

sub vălul lor subțire de cenușă.

O rază

ce vine goană din apus

și-adună aripile și se lasă tremurând

pe-o frunză:

dar prea e grea povara - 

și frunza cade.

O, sufletul meu!

Să mi-l ascund mai bine-n piept

și mai adânc,

să nu-l ajungă nici o rază de lumină:

s'ar prăbuși.

E toamnă.

***

26 OCTOMBRIE - CALENDAR CULTURAL

 

DIMITRIE CANTEMIR

26 octombrie 1674, Ținutul Fălciu, Moldova - 21 august / 1 septembrie 1723, Dmitrovka, Gubernia Kiev, Imperiul Rus

Domn al Moldovei (martie - aprilie 1693 și 1710-1711), scriitor - reprezentant de seamă al umanismului românesc, om de știință de formație enciclopedică.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Cantemir

*

"Prin scrisul lui, Cantemir, a adus neamului o glorie mai mare și mai durabilă decât aceea a armelor: conștiința europeană românească. Membru ala Academiei din Berlin, organizator al Academiei rusești, CANTEMIR este primul român tradus și citit în Europa".

Pompiliu Constantinescu

DESCRIEREA MOLDOVEI

DESPRE ANIMALELE SĂLBATICE ȘI DOMESTICE

[...] În munţii dinspre apus trăieşte o altă fiară sălbatică, despre care aproape că aş zice că este numai a ţării noastre. Moldovenii îi zic zimbru; la mărime se aseamănă cu boul domestic, însă are capul mai mic, gâtul mai lung şi pântecele mai supt, picioarele mai lungi, coarne subţiri şi crescute drept în sus, cu vârfuri foarte ascuţite, numai o leacă întoarse în afară. E o fiară sălbatică şi iute la picior, şi poate să se caţere ca o capră pe stânci abrupte. De aceea aproape că nu poate fi prins decât dacă e rănit sau ucis cu puşca. Aceasta este fiara al cărei cap a fost ales ca stemă a ţării lui Dragoş cel dintâi voievod moldovean.

*

 În partea muntoasă a Moldovei trăieşte un cal destul de micuţ, asemănător la trup cu cel rusesc, dar foarte puternic şi răbduriu la muncă, cu o copită atât de tare, încât nu e nevoie să fie potcovită, chiar dacă merge pe drumurile cele mai aspre. La şes caii care cresc mai mari şi mai arătoşi la înfăţişare, cu picioare bine legate, iuţi şi tari şi sunt foarte căutaţi nu numai de leşi şi unguri, ci şi de turci, care au o zicală răspândită: ―Adzem, dilberi, Bogdan barghiri, messhurdir‖, adică: ―Un tânăr persan şi un cal moldovenesc sunt mai de laudă decât oricare alţii

*

 Voi spune ceva cât de cât despre albine, fiindcă eu am băgat de seamă că îndeletnicirea albinăritului nu este neplăcută şi poate că nici nu o ştie toată lumea. Locuitorii ţării trag foarte mari foloase de pe urma lor; toate câmpurile sunt pline de flori dintre cele mai frumoase şi cele mai plăcute, iar pădurile le dau necontenit hrană îndestulătoare ca să-şi strângă ceara şi mierea. Aceştia ar avea foloase şi mai mari de pe urma lor, dacă li s-ar îngădui să păstreze toate roiurile care roiesc în fiecare an. Dar pravila ţării îi opreşte să aibă stupi mai mulţi decât îngăduie pământul fiecăruia, pentru ca înmulţirea albinelor la unul să nu-i păgubească pe vecini. În afară de faguri de miere şi ceară obişnuită, albinele din Moldova mai fac şi o anumită ceară, cu un miros foarte puternic şi de o culoare negricioasă, nu pentru păstrarea mierii înlăuntru, ci împotriva luminii soarelui. De aceea prisăcarii când prind un roi nou cu regina lui, îl aşază într-un stup în care fac găuri şi crestături în locuri felurite. Albinele, mai înainte de a se apuca de altceva, astupă găurile şi crestăturile cu ceara neagră de care am pomenit mai sus, fiindcă ele nu pot lucra decât în întuneric, şi abia după aceea se apucă de lucru. Ceara aceasta, împreună cu mierea, o scot prisăcarii la vremea hotărâtă; fiindcă are un miros aproape ca de ambră şi ţine la razele soarelui, ei o vând cu atât mai scump. S-a băgat de seamă că roiurile de albine care se află prea aproape unele de altele, când se întâlnesc în văzduh, începe o bătălie aprigă, care nu încetează până când una sau alta din părţi nu o ia la goană, înfrântă. Partea biruitoare nu mai adună de aci înainte mierea florilor, ci se duce în fiecare zi la fagurii învinşilor şi ia mierea adunată, pe care aceştia nu o pot apăra. Când prisăcarii bagă de seamă că albinele lor lucrează fără spor, le stropesc pe câte le găsesc în stupi cu var stins în apă. A doua zi se duc la vecinul pe albinele căruia au prepus, îi arată petele albe şi-l pun să le împlinească paguba căşunată

LECTURI AUTUMNALE - recomandări de lectură

JOHN STEINBECK

Călătorii cu Charley

JOHN ERNST STEINBECK s-a născut la 27 februarie 1902 în Salinas, California.

A debutat în anul 1929 cu romanul Cupa de aur iar în 1932 a publicat volumul de nuvele Pășunile Raiului, inspirat din viața fermierilor din Valea Salinas. În 1933 i-a apărut romanul Către un zeu necunoscut , urmat un an mai târziu urmat în 1935 de Cartierul Tortilla, apoi, în 1936 Nehotărâții sorți ai bătăliei(1936).

    În anul 1937 apare clasicul Șoareci și oameni, ecranizat în repetate rânduri.

    A urmat în 1938 volumul de nuvele Valea Lungă iar în anul 1939 romanul Fructele mâniei.În următoarele două decenii a publicat Nopți fără lună (1942), Strada Sardinelor (1945), Autobuzul rătăcit și Perla (1947), La răsărit de Eden , cartea sa cea mai îndrăgită, Joia dulce (1954), Scurta domnie a lui Pepin al IV -lea (1967) și Iarna vrajbei noastre (1961).

    Un an mai târziu, în urma unui lung periplu prin treizeci și patru  de state americane, a scris volumul Călătorii cu Charley. Scriitorul, alături de pudelul său uriaș și carismatic, a cutreierat America parcurgând cu o camionetă peste șaisprezece mii de kilometri,  s-a întâlnit cu vechi prieteni, s-a bucurat de frumusețea și solitudinea peisajului american scăldat în culorile toamnei târzii.

CĂLĂTORII CU CHARLEY

    O lectură deosebit de plăcută, un veritabil puzzle cu oameni și locuri din care se construiește America secolului XX.

    Un original jurnal de călătorie presărat cu eseuri despre împlinirile sau eșecurile inevitabile ale vieții dar și cu întrebările și răspunsuri la problemele societății americane, pe care autorul le abordează în discuțiile înfiripate în serile răcoroase de toamnă cu oamenii pe care-i întâlnește.

   Când  mi-am făurit marele plan al călătoriei aveam în minte niște întrebări clare, la care trebuia să găsesc răspunsul potrivit. Nu mi se păruse ceva cu neputință de realizat. Cred că toate s-ar rezuma, de fapt, la una singură: "Cum se prezintă americanii acum?"

    Fiecare popas pe care scriitorul îl face în această călătorie, este o șansă de a cunoaște marea diversitate a oamenilor, a modurilor de viață, a culturilor locale. De la cele mai îndepărtate cătune la metropolele captivante și amețitoare, problemele care-i preocupă pe localnici - fie ele de natură politică, socială și economică - îl motivează pe scriitor și îi întăresc convingerea că numai cunoscând oamenii, realizările dar și frământările lor în contextul societății americane, își va descoperi cu adevărat țara.

    Cartea abundă în descrieri de natură și momente inedite de pe traseul călătoriei, pornind din pitorescul New York, spre nord, prin Vermont,  străbătând țara în lung și în lat și apoi prin Virginia de Vest și Pennsylvania înapoi acasă.

Autorul însoțit de câinele său Charley, pornesc într-o aventură unică și irepetabilă.

                                                                                                                 

    "Mi-am continuat drumul spre nord, prin Vermont, apoi spre est, prin New Hampshire și White Mountains. Grămezi de dovleci aurii și de bostănei ruginii se lăfăiau pe tarabele de la marginea drumului, alături de coșuri pline de mere roșii, tari și zemoase, gata să explodeze de atâta suc atunci când mușcai din ele. Am cumpărat mere și un urcior de de patru litri de cidru proaspăt stors. Am impresia că toți locuitorii de la baza autostrăzii vând mocasini și mănuși din piele de căprioară. Iar cei ce nu fac asta vând acadele din lapte de capră. Până aici n-am văzut ghete și haine vândute în prăvăliile din plin câmp. Peste tot în țară, satele sunt cele mai frumoase, curate, cu toate casele vopsite în alb și  - fără a include motelurile și hanurile pentru turiști - neschimbate de o sută de ani, cu excepția traficului și a străzilor pavate.

        Vremea s-a schimbat rapid, răcindu-se, și copacii păreau că ard ca focul, cu niște nuanțe de roșu și de galben de necrezut. Nu era numai culoarea lor, ci aveau o strălucire aparte, ca și cum frunzele ar fi absorbit lumina soarelui de toamnă și ar fi eliberat-o lent. Aceste nuanțe au însușirea flăcărilor. Am urcat în înaltul muntelui înainte de înserare."

    Impresionant și emoționant este episodul călătoriei din ținutul arborilor mamut - monumentalul arbore sequoia din Oregonul de Sud .

    "Am trecut pe lângă mai multe pâlcuri , dar nu mi se păreau destul de potrivite. Ceva mai departe, pe o pajiște netedă, lângă un pârâu, am zărit un străbun singuratic, înalt cam de o sută de metri și cu circumferința trunchiului de mărimea unui mic bloc de apartamente. Ramurile acoperite cu frunze plate, de un verde strălucitor, nu creșteau de la cincizeci de metri în sus. Până la coroană, trunchiul arăta ca o coloană dreaptă, îngustându-se spre vârf, de culoare roșie, bătând în violet și albastru. Vârful era maiestuos, purtând urme de trăsnet din timpul unor străvechi furtuni. Am ieșit de pe șoșea și am oprit cam la cincisprezece metri de acea făptură dumnezeiască, atât de aproape, încât a trebuit să-mi las capul pe spate ca să-i pot vedea coroana."

    În anul 1962, când  și-a publicat jurnalul de călătorie, i s-a decernat Premiul Nobel  pentru Literatură.

POEZIILE TOAMNEI

BUCURIE 

            Nina Cassian

Mă bucur să-mi umplu părul cu voi, frunze de toamnă,

să fug prin pădurea nebună, căzând și râzând,

și să-mi zgârii obrazul, în scoicile voastre scorțoase...

Mă bucur să-mplânt 

în toamna roșcată strigătul meu adânc, singuratic,

sub bolțile pline de aer uscat, de foșnet de vânt,

să fug, să cad și să râd pe pământul împodobit

de galbenul tău sărut cu o mie de buze, toamnă.

5 OCTOMBRIE - CALENDAR LITERAR

 ZAHARIA STANCU

(n. 5 octombrie 1902, Salcia, județul Teleorman - dec. 5 decembrie 1974, București)

*

STRUGURI

Soarele a căzut în panere,

Albastru, violet, auriu,

Soarele dealurilor mele,

Soarele dulce pe care îl știu.

Strugurii mei, luminile mele,

Gem în panerele lumii,

Soarele din viile acestea mustoase,

Soarele căzut pe mâinile tale.

5 octombrie - ZIUA MONDIALĂ A ANIMALELOR

LUMEA ANIMALELOR :

De la ENCICLOPEDII și ATLASE

la PERSONAJE DE OPERE LITERARE -

De la prietenoase și carismatice animale de companie,

feroce sau impresionante creaturi terestre și marine,

la adorabile personaje din povestiri, povești, fabule.

**

LUMEA ANIMALELOR este plină de curiozități și de miracole!

    Nu putem trăi în mod indiferent și egoist alături de  aceste creaturi minunate

 cu care împărțim zi de zi aerul și apa Planetei PĂMÂNT!

    Scopul principal al acestei zile este de a sprijini pe întreg mapamondul drepturile animalelor, de a reflecta permanent la efectele pe care lumea modernă contemporană le are asupra comportamentului și habitatului animalelor.

    Să le oferim cu toții mai multă atenție, grijă, protecție dar mai ales afecțiune!

   Numeroase publicații cu informații științifice, scrieri literare și alte documente pot fi găsite la sediul filialei dar și la Biblioteca ASTRA.

    Informațiile privind documentele din colecțiile biblioteci se regăsesc în Catalogul online, pe platforma de cărți electronice Cloud Library și pe celelalte canale de comunicare.

POEZIILE TOAMNEI

 ORION

de Geo Bogza

Nici o corabie nu s-a întors vreodată
Din marile sudului sau de la capricorn
Atât de pura și eleganta fregată,
Cum se întoarce toamna Orion.

Peste păduri înverzite n-a strălucit nicicând
Lumina lui albă. Nici pe pajiști de fân.
Oceane și munți il vad primăvara plecând
și cerul nu-și mai află multă vreme stăpân.

Octombrie urcă din nou peste grădini
înaltele-i catarge cu vârfuri de platină
și toată iarna, apoi, corabia de lumină
Deasupra lumii uimite se clatină.

Rege al constelațiilor din septentrion
Mereu lunecând peste lumi înghețate
Așa străbate noaptea marele Orion,
Corabie legănată în eternitate.