LECTURI AUTUMNALE - recomandări de lectură

JOHN STEINBECK

Călătorii cu Charley

JOHN ERNST STEINBECK s-a născut la 27 februarie 1902 în Salinas, California.

A debutat în anul 1929 cu romanul Cupa de aur iar în 1932 a publicat volumul de nuvele Pășunile Raiului, inspirat din viața fermierilor din Valea Salinas. În 1933 i-a apărut romanul Către un zeu necunoscut , urmat un an mai târziu urmat în 1935 de Cartierul Tortilla, apoi, în 1936 Nehotărâții sorți ai bătăliei(1936).

    În anul 1937 apare clasicul Șoareci și oameni, ecranizat în repetate rânduri.

    A urmat în 1938 volumul de nuvele Valea Lungă iar în anul 1939 romanul Fructele mâniei.În următoarele două decenii a publicat Nopți fără lună (1942), Strada Sardinelor (1945), Autobuzul rătăcit și Perla (1947), La răsărit de Eden , cartea sa cea mai îndrăgită, Joia dulce (1954), Scurta domnie a lui Pepin al IV -lea (1967) și Iarna vrajbei noastre (1961).

    Un an mai târziu, în urma unui lung periplu prin treizeci și patru  de state americane, a scris volumul Călătorii cu Charley. Scriitorul, alături de pudelul său uriaș și carismatic, a cutreierat America parcurgând cu o camionetă peste șaisprezece mii de kilometri,  s-a întâlnit cu vechi prieteni, s-a bucurat de frumusețea și solitudinea peisajului american scăldat în culorile toamnei târzii.

CĂLĂTORII CU CHARLEY

    O lectură deosebit de plăcută, un veritabil puzzle cu oameni și locuri din care se construiește America secolului XX.

    Un original jurnal de călătorie presărat cu eseuri despre împlinirile sau eșecurile inevitabile ale vieții dar și cu întrebările și răspunsuri la problemele societății americane, pe care autorul le abordează în discuțiile înfiripate în serile răcoroase de toamnă cu oamenii pe care-i întâlnește.

   Când  mi-am făurit marele plan al călătoriei aveam în minte niște întrebări clare, la care trebuia să găsesc răspunsul potrivit. Nu mi se păruse ceva cu neputință de realizat. Cred că toate s-ar rezuma, de fapt, la una singură: "Cum se prezintă americanii acum?"

    Fiecare popas pe care scriitorul îl face în această călătorie, este o șansă de a cunoaște marea diversitate a oamenilor, a modurilor de viață, a culturilor locale. De la cele mai îndepărtate cătune la metropolele captivante și amețitoare, problemele care-i preocupă pe localnici - fie ele de natură politică, socială și economică - îl motivează pe scriitor și îi întăresc convingerea că numai cunoscând oamenii, realizările dar și frământările lor în contextul societății americane, își va descoperi cu adevărat țara.

    Cartea abundă în descrieri de natură și momente inedite de pe traseul călătoriei, pornind din pitorescul New York, spre nord, prin Vermont,  străbătând țara în lung și în lat și apoi prin Virginia de Vest și Pennsylvania înapoi acasă.

Autorul însoțit de câinele său Charley, pornesc într-o aventură unică și irepetabilă.

                                                                                                                 

    "Mi-am continuat drumul spre nord, prin Vermont, apoi spre est, prin New Hampshire și White Mountains. Grămezi de dovleci aurii și de bostănei ruginii se lăfăiau pe tarabele de la marginea drumului, alături de coșuri pline de mere roșii, tari și zemoase, gata să explodeze de atâta suc atunci când mușcai din ele. Am cumpărat mere și un urcior de de patru litri de cidru proaspăt stors. Am impresia că toți locuitorii de la baza autostrăzii vând mocasini și mănuși din piele de căprioară. Iar cei ce nu fac asta vând acadele din lapte de capră. Până aici n-am văzut ghete și haine vândute în prăvăliile din plin câmp. Peste tot în țară, satele sunt cele mai frumoase, curate, cu toate casele vopsite în alb și  - fără a include motelurile și hanurile pentru turiști - neschimbate de o sută de ani, cu excepția traficului și a străzilor pavate.

        Vremea s-a schimbat rapid, răcindu-se, și copacii păreau că ard ca focul, cu niște nuanțe de roșu și de galben de necrezut. Nu era numai culoarea lor, ci aveau o strălucire aparte, ca și cum frunzele ar fi absorbit lumina soarelui de toamnă și ar fi eliberat-o lent. Aceste nuanțe au însușirea flăcărilor. Am urcat în înaltul muntelui înainte de înserare."

    Impresionant și emoționant este episodul călătoriei din ținutul arborilor mamut - monumentalul arbore sequoia din Oregonul de Sud .

    "Am trecut pe lângă mai multe pâlcuri , dar nu mi se păreau destul de potrivite. Ceva mai departe, pe o pajiște netedă, lângă un pârâu, am zărit un străbun singuratic, înalt cam de o sută de metri și cu circumferința trunchiului de mărimea unui mic bloc de apartamente. Ramurile acoperite cu frunze plate, de un verde strălucitor, nu creșteau de la cincizeci de metri în sus. Până la coroană, trunchiul arăta ca o coloană dreaptă, îngustându-se spre vârf, de culoare roșie, bătând în violet și albastru. Vârful era maiestuos, purtând urme de trăsnet din timpul unor străvechi furtuni. Am ieșit de pe șoșea și am oprit cam la cincisprezece metri de acea făptură dumnezeiască, atât de aproape, încât a trebuit să-mi las capul pe spate ca să-i pot vedea coroana."

    În anul 1962, când  și-a publicat jurnalul de călătorie, i s-a decernat Premiul Nobel  pentru Literatură.