POVESTILE IERNII

 Poveștile Iernii ...

"Deschideță mintea și inima"

pove;ti terapeutice

Lola

❄❅❆❄❅❆❅❄❆❅❄❅❆❅❄

Rolul poveștii - găsirea unor soluții de a face față fricii de necunoscut

    Iarna așternuse peste tot o plapumă albă și groasă. Oriunde priveai dădeai cu ochii de zăpada pufoasă care se tot depusese în ultimele zile. În pădure animalele își pregătiseră încă din toamnă cuiburile, scorburile și vizuinele. Soarele își făcu apariția în această zi încă de dimineață. Din loc în loc puteai să vezi câteva urme de lăbuțe rătăcite prin zăpadă. Unele animale își scoseseră doar capul ca să admire priveliștea dar le era puțin teamă să iasă în frigul de afară. În scorbura de alun stătea Lola, un pui de veveriță. Era pentru prima dată când vedea zăpadă, era prima iarnă pe care o trăia, deoarece ea se născuse în primăvara acestui an. Cât a fost vara de lungă a colindat pădurea alături de părinții. Dar acum era ceva cu totul și cu totul nou. Privea prin găurica unei scorburi încercând să se lămurească ce se întâmplă. Nu putea înțelege unde a dispărut covorul de frunze, unde s-a ascuns mușuroiul de furnici și nici unde este tot pământul. Și-ar fi dorit să iasă afară dar nu îndrăznea.

🐰🐿

- Lola, unde ești? strigă iepurașul Țopăilă.

- Bună, Țopăilă, sunt aici, în scorbură. răspunse Lola

- Ce faci în scorbură? este o vreme bună, e soare, hai să ne jucăm, se adresă din nou iepurașul.

 - Nu pot să ies, nu știu ce s-a întâmplat cu tot ceea ce eu știam că ne înconjoară.  De ce e totul alb?

- Aceasta este zăpadă, și ea s-a depus peste pământ și peste tot ceea ce tu știai că te înconjoară. Poți să ieși liniștită. și nu ți se întâmplă nimic, o asigură iepurașul

- Eu nu aș fi atât de sigură. Dacă mă înghite atunci când mă așez pe ea? întrebă Lola speriată.

- Tu chiar crezi asta? întrbă iepurașul dar nu reuși să se stăpânească și pufni în râs. 

- Nu mi se pare deloc amuzant, e ceva ce nu am mai văzut niciodată, nu pot ști ce pericole mă așteaptă. Mai bine rămân în scorbură, zise Lola.

 - Dacă rămâi, vreau doar să te avertizez că va trebui să faci asta pentru o perioadă mai lungă de timp, pentru că iarna și zăpada nu vor dispărea așa repede. Și în plus vei pierde toată distracția creată de jocurile în zăpadă.

    A stat Lola pe gânduri cât a stat după care a prins curaj și a ieșit pas cu pas afară din scorbură, începând încet să coboare spre necunoscutul alb. Prima dată când a atins zăpada cu lăbuța s-a speriat . Era atât de rece! Dar știa că Țopăilă o aștepta și s-a gândit că și ea poate să stea pe zăpadă așa că mai încercă o dată. Făcea pași mărunți și treptat a început să-i placă. A stat afară toată ziua, atât de mult i-a plăcut , iar acum este foarte bucuroasă că și-a învins teama și a reușit să cunoască o lume nouă.