Dragi copii,
Să aveți un Crăciun frumos ,
cu muulte portocale, 😉
cu daruri speciale 🎁,
și cu multe POVEȘTI FRUMOASE !!!
🎁🎁🎁🎁🎁🎁🎁🎁🎁🎁🎁🎁🎁
Vă recomand cu bucurie câteva povești de Crăciun
Poștalionul cu doisprezece pasageri de H.C. Andersen
Spiridușii și pantofarul de Frații Grimm
Sfânta Noapte de Crăciun de Selma Lagerlof
Scrisoare de la Moș Crăciun de Mark Twain
🎁🎁🎁🎁🎁
CRĂCIUN FERICIT, dragi cititori!
Poveștile Iernii ...
"Deschideță mintea și inima"
pove;ti terapeutice
Lola
❄❅❆❄❅❆❅❄❆❅❄❅❆❅❄
Rolul poveștii - găsirea unor soluții de a face față fricii de necunoscut
Iarna așternuse peste tot o plapumă albă și groasă. Oriunde priveai dădeai cu ochii de zăpada pufoasă care se tot depusese în ultimele zile. În pădure animalele își pregătiseră încă din toamnă cuiburile, scorburile și vizuinele. Soarele își făcu apariția în această zi încă de dimineață. Din loc în loc puteai să vezi câteva urme de lăbuțe rătăcite prin zăpadă. Unele animale își scoseseră doar capul ca să admire priveliștea dar le era puțin teamă să iasă în frigul de afară. În scorbura de alun stătea Lola, un pui de veveriță. Era pentru prima dată când vedea zăpadă, era prima iarnă pe care o trăia, deoarece ea se născuse în primăvara acestui an. Cât a fost vara de lungă a colindat pădurea alături de părinții. Dar acum era ceva cu totul și cu totul nou. Privea prin găurica unei scorburi încercând să se lămurească ce se întâmplă. Nu putea înțelege unde a dispărut covorul de frunze, unde s-a ascuns mușuroiul de furnici și nici unde este tot pământul. Și-ar fi dorit să iasă afară dar nu îndrăznea.
🐰🐿
- Lola, unde ești? strigă iepurașul Țopăilă.
- Bună, Țopăilă, sunt aici, în scorbură. răspunse Lola
- Ce faci în scorbură? este o vreme bună, e soare, hai să ne jucăm, se adresă din nou iepurașul.
- Nu pot să ies, nu știu ce s-a întâmplat cu tot ceea ce eu știam că ne înconjoară. De ce e totul alb?
- Aceasta este zăpadă, și ea s-a depus peste pământ și peste tot ceea ce tu știai că te înconjoară. Poți să ieși liniștită. și nu ți se întâmplă nimic, o asigură iepurașul
- Eu nu aș fi atât de sigură. Dacă mă înghite atunci când mă așez pe ea? întrebă Lola speriată.
- Tu chiar crezi asta? întrbă iepurașul dar nu reuși să se stăpânească și pufni în râs.
- Nu mi se pare deloc amuzant, e ceva ce nu am mai văzut niciodată, nu pot ști ce pericole mă așteaptă. Mai bine rămân în scorbură, zise Lola.
- Dacă rămâi, vreau doar să te avertizez că va trebui să faci asta pentru o perioadă mai lungă de timp, pentru că iarna și zăpada nu vor dispărea așa repede. Și în plus vei pierde toată distracția creată de jocurile în zăpadă.
A stat Lola pe gânduri cât a stat după care a prins curaj și a ieșit pas cu pas afară din scorbură, începând încet să coboare spre necunoscutul alb. Prima dată când a atins zăpada cu lăbuța s-a speriat . Era atât de rece! Dar știa că Țopăilă o aștepta și s-a gândit că și ea poate să stea pe zăpadă așa că mai încercă o dată. Făcea pași mărunți și treptat a început să-i placă. A stat afară toată ziua, atât de mult i-a plăcut , iar acum este foarte bucuroasă că și-a învins teama și a reușit să cunoască o lume nouă.
Atelierul de LECTURĂ & CREATIVITATE
Zâmbete, bucurie, voie bună,
O Poveste de Aur din Copilărie - SPĂRGĂTORUL DE NUCI,
COLINDE pentru copii,
Atmosfera magică a Sărbătorilor de Iarnă,
și multă pricepere!!!
De toate aceste am avut parte și ne-am bucurat împreună ca într-o mare familie la întâlnirea noastră cu LECTURA și CREATIVITATEA.
A fost alături și împreună cu noi Luiza, amindu-ne momentele frumoase pe care le-am petrecut la atelierele de lectură si creativitate, aproape de generațiile de copii cde varsta ei care acum sunt adolescenți!
😊
MY FAVORITE ANUMAL(S)
An interisting and very offering theme for a school project!
For animal lovers - a special opportunity to prove show love for their favorite animals!
(CAT, DOG, HORSE, DOLPHINS, PARROT and even
THE WHITE TIGER, CHAMELEON and JELLYFISH were among the favorites!!) 😊😉👌
🐱 🐶 🐎🐬 🐦 🐯 🎣 ...
They had a lot of work until they collected the informations from
THE ENCYCLOPEDIAS and other SCIENTIFIC PUBLICATIONS
and translated everything!
CĂRȚI PENTRU SUFLET despre
SFÂNTUL IERARH NICOLAE
Preot Constantin Necula
SFÂNTUL IERARH NICOLAE,
FĂCĂTORUL DE MINUNI, DĂRUITORUL
mărturisiri de suflet (ale autorului):
"Oare care dintre copii români nu s-a bucurat de dragostea Sfântului Nicolae? Care dintre copiii lumii nu s-a bucurat de bucuriile pe care distinsul bunicuț este dispus să le împlinească? Pe vremea copilăriei mele, nu foarte departe de copilăria copiilor mei, Sfântul Nicolae nu era altul decât cel de acum, atâta doar că, pentru că oamenii erau sub interdicțiile unei societăți comuniste, prăznuirea Sfântului era ea însăși un dar. Cine poate uita lumina din ochii mei sau ai bunilor mei colegi din școala generală sau din liceu, atunci când ne revedeam după seara în care bocancii ne erau umpluți cu daruri, daruri sărace față de cele de-acum, căci nici Moșul Nicolae nu prea avea de unde alege... Cine poate uita ochii plini de dragoste ai părinților noștri, ai învățătoarei ori ai profesorilor noștri, care făceau cu noi alianțe ale tăcerii și inexpugnabile alianțe în jurul icoanei pline de har a Sfântului !"
***
"Am scris aceastü carte cercetând izvoare istorice ți lucrări foarte demne de încredere, ca să învățăm acum împreună cine este Sfântul Nicolae. Ca să nu ne mai lăsăm furați de modul în care unii cred că-l pot ascunde pe Sfântul nostru drag printre reclame și baloane colorate. El nu acolo locuiește. Ci în catapetesmele bisericii, în icoanele pline de bucurie din casele sărmanilor, în inima celor de la căpătâiul bolnavilor, în mângâierea copiilor singuri, în gestul de adâncă prietenie ala camaderiei gata să moară pentru celălalt. Și, o să vedeți, în făptuirile pline de smerită afecțiune.
Dorin Bojdei
NOAPTEA DE SFÂNTUL NICOLAE
Dragi copii,
E vremea poveștilor !
☃❄☃❄☃❅❆☃❄❆❅☃⛄❆❄☃❅❆❅❄☃⛄☃
POVESTEA OMULUI DE ZĂPADĂ
Acolo, în câmpul înghețat, stătea el singur și parcă uitat de toți. Îl clădiseră copiii cu câteva zile în urmă, dar viscolul nemilos i-a furat pălăria de paie și fularul, apoi un corb veni și, din zbor, îi smulse o pietricică. Avusese două pe post de ochi, dar acum vedea lumea printr-unul singur. Morcovul care ținea loc de nas nu scăpase nici el. Era pișcat de gerul aspru și se ofilise într-atât, încât părea acum un nas de cotoroanță. Mai avusese omul de zăpadă și două bețe înfipte care îi foloseau drept brațe, dar unul îi căzuse.
Tare îi mai era frig omului de zăpadă! Se simțea singur și uitat de toți și, de aceea, își luă inima în dinți și porni la vale, unde se vedea o căsuță cu ferestrele luminate. Șontâc-șontâc ajunse în fața casei. Aici, o bătrânică albită parcă și ea de ninsoarea anilor tăia lemne. Avea bătrânica aceasta un șal care părea tare călduros și omul de zăpadă își dori pe loc să aibă unul la fel. Cât de cald i-ar fi ținut!
Mai merse o bucată bună de drum până ce dădu peste o ceată de copilași veseli cu obrajii îmbujorați. Când îl văzură, copiii începură să arunce în el cu bulgări de zăpadă. Bietul om de zăpadă nu mai știa ude să se ascundă/
„ Ștați. măi fraților, nu mai dați în el! se auzi din depărtare.
Seara se apropia cu pași repezi și curând întunericul nopții cuprinse tot satul.. Zăpada cu scânteieri de mătase părea acum o plapumă aurie.
"E asa de frumos, oftă omul de zăpadă. Ce folos însă? Mi-e atât de frig și sunt atât de singur...Cu cine să împart toate frumusețile astea? ...Și apoi mai e și noaptea de Ajun"
Scoase un oftat prelung după care căzu într-un somn adânc. Visa că se afla într-o casă, la gura sobei, înconjurat de copiii care îi spuneau povești care de care mai frumoase și parcă simțea bucuria și căldura Crăciunului. Moșul cel bun era și el prezent în mijlocul copiilor.
Totul era atât de real, încât spre dimineață, când primele raze ale soarelui îi mângâiară fața, omulețul de zăpadă aproape că refuză să-și deschidă ochișorii.
În jurul lui era larmă. Copiii se adunaseră din nou. Ce mai spaimă trase omul de zăpadă!
Se aștepta la o bulgăreală și nu voia să își deschidă ochii. Stătu astfel preț de câteva clipe și văzu că nu se întâmplă nimic. Deschise ochișorii și constată cu uimire că vedea lumea din noi prin cei doi ochișori , că în locul morcovului ofilit apăruse un morcov nou, mare și portocaliu, iar brațul care ieri îi lipsea era acum la locul lui, ba chiar primise în dar și sprâncene, nasturi noi, un fular colorat și o pălăriuță cu pană. Era atât de fericit încât nici nu se uită în jur să vadă cine făcuse toate acestea.
- Ia uite ce om de zăpadă frumos! Ieri parcă nu era așa de frumos! Exclamă unul dintre copii.
- Așa e, încuviințară cu toții
- Toí trei sunt frumoși, zic eu ...
La auzul acestor vorbe, omulețul de zăpadă își ridică privirea și rămase uimit, căci alți doi oameni de zăpadă, la fel ca el, apăruseră ca din pământ, peste noapte.
E adevărat că își dorise cu o seară în urmă să aibă prieteni, dar primise chiar mai mult decât visase. Primise în dar doi oameni de zăpadă ca prieteni și o ceată de copii bucuroși.
"Ce cadou mai frumos ar fi putut primi de Crăciun?! ..." se întrebă fericit omul de zăpadă.
