Septembrie ...

    Rătăceam pe aleile parcului și pe alte cărări mai singuratice și mai tăcute, cu gândurile și cu grijile îchise bine în rucsacul mic ca să nu-mi alunge melancolia.

    Soarele mă alinta cu degete călduțe strecurate prin frunzișuri și mă bucuram de frunzele încă verzi, de  susurul abia auzit al apei și de ciripitul vesel al păsărilor, sus, pe ramurile umbrite!

    Fața mea era numai zâmbet, un zâmbet curat, născut dintr-un reflex spontan de adorație a frumuseților pe care Natura le etalează în toate formele ei!

    După o scurtă și plăcută rătăcire, talbloul se transformă ușor, tonuri de galben, de ocru, de brun, presarate cu o pensulă nevăzută peste covorul de iarbă, printre copaci,, ici-colo în frunziș, schimbă brusc monocromia peisajului.

        Din trunchiul bătrân TOAMNA, iată,  și-a făcut șevalet, și amestecând bronzuri din cele mai fine, PICTEAZĂ! 

    O voi găsi aici și mâine! Și într-o bună zi, când voi reveni,  voi descoperi cu încântare opera ei desăvârșită: un pastel autumnal perfect din care nu vor lipsi ghindele, castanele și nucile pitite în covorul multicolor de frunze și veverițe jucăușe asemeni unor copii veseli, alergând  și strângându-le ca pe niște comori în cămările lor minunate!

 🍁🍂🍃🍁🍂🍃🍁🍂🍃🍁🍂🍃🍁🍂🍃🍁🍂🍃🍀🍁