55 de ani de la moartea poetului
TUDOR ARGHEZI
MĂRĂCINE
Te-ai chinuit atâta mărăcine,
Să scoți o floare și din tine.
Te-am așteptat un an, doi ani, cinci ani ,,,
Și te-am ferit de sapă și cazma
Întru-nflorirea ta.
Toți oamenii spuneau: - Să-l dăm afară -.
Și-am lăsat vară după vară,
M-ai răsplătit de lunga așteptare,
Dându-mi cea mai frumoasă floare.
MĂRTURIE PE VIOARĂ ȘI ARCUȘ
Sufletul mi-e un leagăn de păpuși,
Un călușel de leagăne-nvârtite
În valsul unei muzici pe șoptite.
Zăresc câte-o ureche și-un obraz
Din scoicile-așternute cu atlaz
Și prinse una de alta-n fuga lor
Cu lanțul căte unui mărțișor.
Călătorind vârtejul de scufițe,
Le flutură perucile, șuvițe,
Și ochii teferi, de safir rotund,
Clipesc din fugă și se-ascund.
Caii de lemn, cât niște cărăbuși,
Sunt înhămați perechi, între păpuși.
Ar neceheza-nvârtindu-se la lună
Dar glasul și gâtlejul nu le sună.
Un stol de fluturi de sulfină
De vântul scrânciobulului se anină
Și râd, în vântul ce le ia
Din geamul meu și de subt lampa mea.
Nu turbura cu nici o întrebare
Tăcuta mea înseninare.
Surâsul meu la zodii și la stele,
Ai înțeles că vine de la ele.
(în volumul Poezii alese)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.