DRAGOBETELE - Sărbătoarea iubirii la români

Cu drag de Dragobete

    Divinitate mitologică similară lui Eros sau Cupidon, Dragobete este considerat a fi fiul Dochiei, un barbat chipeş şi iubăreţ, sărbătorit în Calendarul Popular pe 24 februarie. Nu blând ca Sf. Valentin, ci  "năvalnic", el era la daci zeul care, ca un “naş cosmic”, oficia în cer la începutul primăverii nunta tuturor animalelor. În decursul anilor această tradiţie s-a extins şi la oameni. Astfel, de Dragobete, fetele şi băieţii se întâlnesc pentru ca iubirea lor să ţină tot anul, precum a păsărilor ce se “logodesc”. Turturelele și mierlele se arată prin grădini pregătindu-și trilurile care vestesc primăvara. 

    Românii numeau sărbătoarea Dragobetelui şi „Logodna păsărilor”. Motivaţia preluării obiceiului păsărilor era profundă, din moment ce păsările erau privite ca mesagere ale zeilor ( cuvântul grecesc “pasăre” însemnând chiar “mesaj al cerului”). De menționat este faptul că, pe vremuri, această sărbătoare nu era prezentă în toate regiunile ţării. Potrivit atestărilor, ea era cunoscută în zonele din sudul țării, mai cu seamă în Oltenia. În această zi satele româneşti răsunau de voia bună  și de veselia tinerilor. Este cunoscută zicala „Dragobetele sărută fetele”. Credinţa populară românească spune că cei care participă la Dragobete vor fi feriţi de boli tot anul şi pentru toţi sărbătoarea dragostei era socotită una de bun augur pentru treburile casnice mărunte, nu şi pentru cele mari. Femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat în ziua de Dragobete ca să fie drăgăstoase tot anul şi mai aveau grijă să dea mâncare bună animalelor domestice, păsărilor cerului. Nici o vietate nu trebuia sacrificată în această zi.

    De Dragobete se făceau logodne simbolice pentru anul următor sau fetele și băieții legau frății de sânge.

Fetele nemăritate și nevestele tinere își făceau rezerve de apă din zăpada rămasă netopită până la Dragobete și se spălau cu ea în anumite zile ale anului, pentru păstrarea frumuseții și tinereții.

Chair dacă în unele legende, Dragobete apare ca fiu al Babei Dochia iar în altele ca fiind Năvalnicul, un lucru este cert:

Dragobetele este tânăr și este protectorul dragostei și al îndrăgostiților.

  

**

DRAGOBETELE : poezia iubirii la români

de drag,

            de dor,

                    de dragoste

 

EMINESCU

CE E AMORUL?

Ce e amorul? E un lung

Prilej pentru durere,

Căci mii de lacrimi nu-i ajung

Și tot mai multe cere.

De-un semn în treacăt de la ea

El sufletul ți-l leagă,

Încât să n-o mai poți uita

Viața ta întreagă.

Dar încă de te-așteaptă-n prag

În umbră de unghere,

De se-ntâlnește drag cu drag

Cum inima ta cere;

Dispar și ceruri și pământ

Și pieptul tău se bate,

Și totu-atârnă de-un cuvânt

Șoptit pe jumătate.

Te urmărește săptămâni

Un pas făcut alene,

O dulce strângere de mâni,

Un tremurat de gene.

Te urmăresc luminători

Ca soarele și luna,

Și peste zi de-atâtea ori

Și noaptea totdeauna.

Căci scris a fost ca viața ta

De doru-i să nu-ncapă,

Căci te-a cuprins asemenea 

Lianelor din apă.

VERONICA MICLE

DE-AI ȘTI

De-ai ști iubite cât de mult

Mi-i dor ca glasul tău s-ascult,

Ai veni pe-aripi de vânt

Și mi-ai spune un cuvânt.

Vorba fie rea sau bună,

Am vorbi-o împreună,

M-ai vedea, eu te-aș privi,

Vorbele s-ar înmulți.

Tu mi-ai spune una mie,

Eu ți-aș spune multe ție

Făr' de rost și chibzuire,

Însă toate din iubire.

Vino dar pe-aripi de vânt,

Vin de-mi spune un cuvânt,

Că mi-i dor atât de mult

Glasul tău să-l mai ascult.

https://www.veronicamicle.eu/opere/poezii/de_ai_sti.html#.YDTsdhozYdV

LUCIAN BLAGA

IZVORUL NOPȚII

Frumoaso,

Ți-s ochii așa de negrii încât seara

Când stau culcat cu capu-n poala ta,

Îmi pare că ochii tăi, adâncii, sunt izvorul

Din care tainic curge noaptea peste văi,

Și peste munți și peste șesuri

Acoperind pământul

C-o mare de întuneric.

Așa-s de negrii ochii tăi,

Lumina mea.

                                                                                       BACOVIA

ÎN FERICIRE

Sunt clipe când toate le am...

Tăcute, duioase psihoze -

Frumoase povești ca visuri de roze...

Momente când toate le am.

Viața se duce-n șir de cuvinte -

Un cântec de mult...înainte...

Momente când toate le am...

GEO DUMITRESCU

ȘCOALA FRUMUSEȚII

Tu vei fi

școala frumuseții și a iubirii - 

prin tine, bucuriile lumii le voi spori:

uite, îți încredințez acești fluturi,

o mie de fluturi tineri, frumoși - 

ia-i și învață-i să zboare,

bănuit să zboare, în calde furtuni de culori,

în furtuni de culori neștiute, subțiri,

mereu schimbătoare și pure,

învață-i să zboare precum

freamătul fin al genelor tale

pe obrazul meu ars, de argilă.

......................................................

Am să-ți aduc apoi corcodușul, laleaua,

să-i înveți să-nflorească

iubindu-se prin nevăzute fire de pulbere.

Și stânca oarbă, informă, de marmoră

ți-o voi aduce - învaț-o tu

taina tulburătoare

a rotunjimilor albe, trandafirii.

Am să-și aduc deopotrivă

Lacul verzui de sub munte,

Să-l înveți tăcerile rodnice, adânci,

în care argintiu săgetează

făgăduite revelații, cântece, ori întrebări,

să-l înveți să lucească, să cânte sub lună

liniștit, pur, adânc, ca ochii tăi.

Tu vei fi

școala frumuseții și a iubirii,

prin tine, bucuriile lumii le voi spori:

voi, minuni și averi ale firii

să fiți cumunți, să fiți silitoare!...

19 FEBRUARIE - CALENDAR CULTURAL: ZIUA BRÂNCUȘI

CONSTANTIN BRÂNCUȘI, n.19 februarie 1876, în localitatea Hobița, județul Gorj - d. 16 martie 1957, Paris, Franța.

    Este unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea, figură centrală în mișcarea artistică modernă. de la a cărui naștere se împlinesc azi 145 de ani.

**

GEO BOGZA

                BRÂNCUȘI

    S-a născut la Hobița în 1876.

    Tăind piatra și lemnul cu mâinile lui de țăran din Gorj, el a deschis artei și spiritului omenesc poarta unui nou univers.

    El este mai mult decât un sculptor, este un profet.

    Tăind piatra și lemnul cu mâinile lui de țăran din Gorj, el a impus materiei fluiditatea spiritului.

    El este mai mult decât un profet, este un artist de geniu.

    Tâind piatra și lemnul cu liniștea sufletească și înțelepciunea unui lung șir de strămoși, el a mers direct la esențe, la expresivitatea formelor primordiale, la sâmburii vieții și ai cosmosului.

    El este mai mult decât un artist de geniu, este un vizionar.

    Tăind piatra și lemnul cu mâinile lui de țăran din Gorj, el a descătușat din miezul materiei zborul unic al păsării măiastre.

    El este mai mult decât un sculptor, este un profet.

   Tăind piatra și lemnul cu mâinile lui de țăran din Gorj, el a descătușat din miezul materiei coloana fără sfârșit, geometrie și ritm al infinitului.

    El este mai mult decât un profet, este un artist de geniu.

    Tăind piatra și lemnul cu mâinile lui de țăran din Gorj, cutezător întotdeauna și niciodată încercat de eroare, el a îmbogățit muzeele lumii și cerul ce se boltește deasupra pământului cu opere ce povestesc filozofia și arta viitorului.

    El este mai mult decât un artist de geniu, este un vizioner.

    Tăind piatra și lemnul cu mâinile lui de țăran din Gorj, el a impus materiei fluiditatea spiritului, el a descătușat din miezul ei fierbinte pasărea măiastră și coloana fără sfârșit, a deschis artei și spiritului omenesc poarta unui nou univers.

    El este mai mult decât un sculptor, mai mult decât un artis de geniu. Este un demiurg

     S-a născut la Hobița în 1876 și nu va muri niciodată.

Carte de inimă pentru Brâncuși, Albatros, București, 1976

***

Mai multe materiale INFORMATIVE  și ALBUME DE ARTĂ găsiți la sediul bibliotecii ASTRA - secția ARTE.

Pentru mai multe informații, accesați Catalogul online, la adresa: http://bjastrasibiu.ro/catalog-online/ și serviciul BiblioSuport, adresând un mesaj pe adresa bibliosuport[at]bjastrasibiu.ro

18 FEBRUARIE - CALENDAR CULTURAL

 MICHELANGELO BUONAROTTI

Michelangelo di Ludovico Buonaroti Simoni, n. 6 martie 1475, Caprese, Arezzo, Italia - d. 18 februarie 1564, Roma:

sculptor, pictor, desenator, arhitect și poet renascentist

Michelangelo a fost, alături de Leonardo da Vinci, cel mai important artist în perioada de apogeu a Renașterii italiene.

"Trăia într-o frenezie continuă. Suferința trezită de excesul puterii de care era plin îl obliga să acționeze fără încetare, fără o oră de odihnă:"

Romain Rolland, Viața lui Michelangelo

Sculptura a fost întotdeauna marea pasiune a artistului.

Succesul și recunoașterea artistică au venit pentru Michelango în anul 1504 datorită grupurilor statuare Pieta  și David care l-au făcut cunoscut atât la Roma cât și la Florența.

Alte opere sculpturale importante realizate de Michelangelo sunt: Moise, Sclav înlănțuit și Sclav murind.

Pictura

Una dintre puținele lucrări ale artistului este La Sagrada Famiglia (Madonna Doni) în care membrii Sfintei Familii sunt tratați în manieră sculpturală și se evidențiază de celelalte personaje care se regăsesc în fundal.

Artistul a lucrat timp de patru ani la frescele care îmbracă bolta Capelei Sixtine redând nouă scene biblice pe axa bolții:  Dumnezeu desparte lumina de întuneric, Crearea aștrilor, Dumnezeu desparte apele de pământ, Crearea lui Adam, Crearea Evei, Păcatul originar și Izgonirea din rai, Jertfa adusă de Noe lui Dumnezeu, Potopul și Beția lui Noe. De ambele părți ale acestor sculpturi sunt reprezentate sibile și prooroci.

În anul 1535, artistului i se acordă titlul de "arhitect, sculptor și pictor al palatului papal".

Printre operele arhitecturale ale lui Michelangelo se numără: Capela familiei de Medici și Biblioteca Laurentină din Florența, Palatul Farnese, cupola Catedralei Sfântul Petru din Roma și biserica Santa Maria degli Angeli e dei Martiri din Roma.

sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Michelangelo_Buonarroti

Opera poetică

Într-o serie restrânsă de compoziții lirice și scrisori adresate familiei, Michelangelo a strâns laolaltă gânduri și sentimente profunde. Versurile artistului sunt profund marcate de considerații artistice proprii autorului dar și estetice deopotrivă, deseori. cu referiri directe la propria meserie, la tumultul vieții. Din când în când, transpare și o notă ușoară de melancolie.

RIME

Trecutul îmi aduce mulțumire,

Am biruit atâtea rele crude,

Dar azi, sfârșit, pleoapele-mi sunt ude

Și dovedesc puterea ta, iubire...

Iar pieptu-mi n-a mai fost țintire

Săgeților deșarte și zălude.

Azi poți să te răzbuni Amor, crud jude

Doboară-mă cu gingașa privire!

..................................................................................................

*

Mai multe materiale INFORMATIVE  și ALBUME DE ARTĂ

puteți găsi la sediul bibliotecii ASTRA - secția ARTE.

Pentru mai multe informații, accesați Catalogul online, la adresa: http://bjastrasibiu.ro/catalog-online/ și serviciul BiblioSuport, adresând un mesaj pe adresa bibliosuport[at]bjastrasibiu.ro

15 FEBRUARIE: CALENDAR CULTURAL

 TITU MAIORESCU

n. 15 februarie 1940, Craiova - d. 18 iunie 1917, București

Personalitate reprezentativă a culturii române, academician, membru fondator al Academiei Române, critic literar, eseist, estetician, scriitor, filozof, pedagog, om politic.

                                                                                   *

Perioada 1860-1867 a însemnat pentru Maiorescu câteva direcții importante de activitate: organizarea" prelecțiunilor populare" (conferințele asupra unor variate probleme de cultură), întemeierea Junimii împreună cu I. Negruzzi, Petre P. Carp, V. Pogor și Theodor Rosetti, începerea activității de avocat, directoratul la Școala normală Vasile Lupu din Iași și înființarea în anul 1867 a revistei Convorbiri Literare.

Titu Maiorescu este autorul teoriei sociologice a formelor fără fond, baza junimismului politic și temelia pe care s-au construit operele lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Ioan Slavici.

Opera lui de critic literar marchează profund una dintre cele mai înfloritoare epoci din literatura română perioada marilor clasici.

Selecția adevăratelor valori literare pe baza unor criterii estetice este o sarcină asumată de Maiorescu și întemeiată pe  o vastă cultură și un simt artistic precis. Rolul Junimii, al lui Maiorescu însuși, este legat de creația literară și de impunerea în conștiința publicului a unor scriitori ca Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici și alții.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Titu_Maiorescu

*

Datorită în primul rând lui Maiorescu, s-a format în cultura noastră o stare de spirit de criticism, a cărei valoare nu o putem aprecia decât închipuindu-ne că nu s-ar fi produs niciodată și că din dialectica civilizației noastre, după efervescența romantică de la începutul și mijlocul veacului trecut, ar fi lipsit momentul de temperare clasică introdus de el și de discipolii lui. Desigur, Maiorescu n-a fost un cugetător care să se fi impus prin originalitatea invenției și omul teoretic a fost necontenit subordonat în el omului practic și făptuitor. Este un caracter romantic, în toată firea lui Maiorescu, împreună cu slaba lui aptitudine metafizică, intensa dezvoltare pe care o dobândește virtutea lui pragmatică, organizatoare, legiferantă.. Maiorescu este un legiuitor. Mai multe generații au recunoscut în opera lui pactul fundamental al culturii noastre intelectuale. Această însușire alcătuiește și resortul principal al marii sale arte scriitoricești. Cugetările sale dobândesc întotdeauna forma perenă a inscripției sau textului de lege, atât de puțin ne putem sustrage evidenței lor constrângătoare, înțelesului lor deplin cristalizat, eliminând orice aproximație, orice umbră sugestivă. Ca la toți marii scriitori români, lucrarea seculară a limbii se concentrează și la el într-un mare salt înainte, încât darul unui singur om pare și de data aceasta a înlocui opera înceată a mai multor generații. Nimeni nu scrisese ca Maiorescu înainte și puțini l-au egalat în vigoare, concizie și proprietatea exprimării mai târziu. Nu este deci exagerat a spune că în domeniul său propriu, lucrarea la care a supus graiul nostru nu a fost cu nimic mai prejos de aceea a lui Mihai Eminescu.

Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Istoria literaturii române moderne, București: Editura didactică și pedagogică, 1971

3 FEBRUARIE - CALENDAR LITERAR

 IONEL TEODOREANU

n. 6 ianuarie 1897 Iași - 3 februarie 1954, București

    Romancier și avocat român interbelic, autor de scrieri cu caracter memorialistic, cunoscut mai ales pentru operele sale evocatoare ale copilăriei și adolescenței.

*

Chiar de la întâiul volum Ulița copilăriei, Ionel Teodoreanu apare ca un scriitor original, în posesiunea deplină a formulei sale. Dacă, la exterior, această literatură lirică și imagistică trăind aproape exclusiv din evocarea vârstei infantile, duce în chip vădit la Jules Renard, la Anghel și Delavrancea, ea rămâne foarte personală prin tinerețea ei, autentică, prin extraordinara memorie a copilăriei. Într-un soi de poeme în proză și de însemnări, cam vaporoase și dezordonate, dar nu mai puțin suave, autorul reconstruiește în ton idilic acea vârstă a exuberanței pe care adultul o uită, de obicei, ușor.

George Călinescu - Istoria literaturii române de la origini până în prezent

Trilogia La Medeleni include romanele Hotarul Nestatornic, Drumuri și Între vânturi.

Urmărind adolescența protagoniștilor, Ionel Teodoreanu surprinde- printre cei dintâi între romancierii noștri interbelici - un ritm și un stil de viață deja modernist, sincron cu cel occidental. Modern style-ul casei din Pitar Moș al lui Herr Direktor și Dănuț, stilul garqonne, emancipat , al Olguței Deleanu, preocupările sportive ale tinerilor, automobilul, cinematograful, petrecerile de liceeni prefigurează deja atmosfera anilor '20.

Paul Cernat

*

Vă așteptăm cu bucurie la Filiala Valea Aurie sau la sediul Bibliotecii ASTRA, să citiți (sau să recitiți ) operele scriitorului  Ionel Teodoreanu.

Pentru mai multe informații, accesați Catalogul online, la adresa: http://bjastrasibiu.ro/catalog-online/ și serviciul BiblioSuport, adresând un mesaj pe adresa bibliosuport[at]bjastrasibiu.ro