Dragi cititori,

   Am trecut împreună un an greu, plin de încercări.

   Să privim înainte cu credință și speranță.

   Să nu încetăm nici o clipă să căutăm adevărul și frumosul din oameni, din tot ceea ce ne înconjoară.

   Fie că ne vom bucura de senzația supremă pe care ne-o oferă Lectura la ceas de zi sau de seară, răsfoind cu nesaț paginile cărților și hrănindu-ne mintea și spiritul cu Lumina lor, fie că vom derula pe ecranul tabletei conținutul acestora, să citim mereu cu sufletul deschis, să fim mereu dornici de CUNOAȘTERE, de INFORMARE.

 Să călătorim în lumea atât de fascinantă a cărților și să învățăm cu fiecare zi să fim mai buni.

Să rămânem mereu împreună!

IARNA din poezii

 NINGE!

                                                                  de Otilia Cazimir

Ssst!...Măicuța gerului

Cu mânuța înghețată

Bate-n poarta cerului

Și întreabă supărată:

- Unde-s stelele de sus?

     - Iaca nu-s!

Vântul rău le-a scuturat

Și le-mprăștie prin sat.

Uite una: s-a desprins

Dintr-o margine de nor

Și coboară-ncetișor...

          -Oare-a nins?

E un fulg și-i cel dintâi

Și aduce-n vânt ninsoare,

Drumuri albe peste văi,

Râs curat în ochii tăi,

      Sănioare,

      Zurgălăi...

E VREMEA COLINDELOR

 NOAPTE DE VIS

Noapte de vis, timp prea sfânt,

Toate dorm pe pământ.

Două inimi veghează,

Pruncul dulce visează,

Într-un leagăn de cânt.

Noapte de vis, timp pre sfânt,

Dumnezeu râde blând,

Pieptu-i varsă iubire,

Lumi-i dă mântuire,

Pace-n ea aducând.

Noapte de vis, timp pre sfânt,

Păstorași vin cântând,

Îngerii cântă Aleluia,

Lumii vestesc bucuria,

Domnul e pe pământ.

COLINDUL INIMIOARELOR FERICITE

 Dragi copii,

O nouă poveste duioasă

pentru sufletele voastre luminoase:

COLINDUL INIMIOARELOR FERICITE

Ninsoare de basm cu fulgi mari și moi cobora peste lume, de parcă sus, în cer,  îngerașii se jucau cu perne și puful mătăsos se revărsa acum ca o binecuvântare spre bucuria tuturor, în seara Sfântă de Ajun.

Trei colindători mititei, cu căciulițele albe revărsate pe frunte, îmbujorați și timizi, au pornit să colinde pe la casele gătite de Sărbătoare. 

S-au oprit la o casă frumoasă, cu podoabe mari de lumini. Prin geamurile mari se zărea un brad înalt încărcat de globuri sclipitoare. Lângă șemineul aprins, copiii râdeau și atârnau ciorăpei pentru darurile Moșului.

Glasurile micilor colindători, ca niște sunete magice de clopoței, i-au oprit din joaca lor și i-au grăbit să iasă în pragul casei. La sfârșitul colindei, o bunicuță zâmbitoare și un cățel jucăuș s-au apropiat de micii cântăreți și le-a oferit daruri: cozonac și mere și nuci.

Nu era vreme de popas prea mult, pentru că ninsoarea se întețea și frigul le înroșea năsucul și le sporea roșeața din obraji. Au pornit mai departe, în lungul străzii. S-au oprit în fața  casei luminate frumos, cu o cunună mare de brad, cu ghirlande colorate la uși și ferestre. Au început colindul lor minunat și imediat ușa cea mare a casei s-a deschis și oameni și copii veseli s-au alăturat colindătorilor. Și era atâta bucurie în glasurile lor, încât șapte colinde s-au auzit într-n glas și dacă nu ar fi fost târziu, cu siguranță multe s-ar mai fi înălțat.

Apoi au venit și darurile, așa cum îi stă bine gazdei să se arate după colind. Prăjiturele și bănuți și o mulțime de urări frumoase din sufletele lor luminoase.

Și au pornit din nou prin zăpada tot mai mare, pufoasă și chiar dacă era târziu, totuși s-au mai oprit la o casă, fără lumini la ferestrele mici și fără cunună de brad, doar cu o iconiță și o lumină pâlpâind pe pervazul îngust, luminând chipul angelic al unui copilaș cu ochii mari privind undeva în înaltul cerului, căutând poate sania Moșului în văzduh sau înălțând o rugăciune de speranță în Univers.

N-a fost nevoie de cuvinte pentru ca micii colindători să-și pornească deodată colindul Sfânt.

Ochii băiețelului s-au aprins de Lumină și lacrimi mari ca niște inimioare de cristal în lumina gălbuie a lămpii din pervaz, se revărsau pe obrăjorii lui. Și era atâta speranță și atâta fericire în Lumina lor, încât glasurile copiilor îi păreau cântare de îngeri cum nu mai auzise vreodată.

 Îngerii din Cer cântau și ei bucuria Nașterii Pruncului Sfânt.

Colindătorii s-au oprit din cântat, pentru că și pe obrajii lor, ca niște inimioare fericite, lacrimile coborau ușurându-le sufletul. Cel mai mare dintre ei, s-a apropiat de fereastra luminată de chipul blând, îngeresc al băiatului și a așezat cu bucurie pe pervazul îngust darurile primite în Ajun.

Din Cerul înalt, îngerii se bucurau privind inimioarele lor fericite și luminoase colindând împreună.

Gabriela-Mariana Dordea - Colindul inimioarelor fericite

E VREMEA POEZIILOR duioase

MOȘ CRĂCIUN

de Octavian Goga

Dragi copii din țara asta,

Vă mirați voi: cum se poate,

Moș Crăciun, din cer, de-acolo,

De le știe toate-toate...

Uite cum, - vă spune badea:

Iarna-n noapte pe zăpadă,

El trimite câte-un înger

La fereastră să vă vadă.

Îngerii se uită-n casă,

Văd și spun, - iar' Moșu are,

Colo-n cer, la el în tindă,

Pe genunchi o carte mare,

Cu condei de-argint el scrie

Ce copil și ce purtare:

- Și de-acolo știe Moșul,

Că-i șiret el, lucru mare.

Octavian Goga - Poezii alese

***

Prin intermediul Serviciului BiblioSuport puteți obține informații și documente:

bibliosuport@bjastrasibiu.ro

Să fim mereu împreună!

http://bjastrasibiu.ro/
http://www.bjastrasibiu.ro:8080/liberty/libraryHome.do
https://www.facebook.com/bibliotecasibiuastra/
https://www.instagram.com/bjastrasibiu/

E VREMEA POVEȘTILOR

 Dragi copii,

Pentru voi, călătoria magică în lumea poveștilor a început demult, chiar din scutecel, atunci când vocea duioasă a mamei vă alinta până la somnic ca o mângâiere și vă purta într-o lume plină de minunății!

Iubiți poveștile și basmele pentru că ele vă mângăie sufletul, vă învață să fiți buni și vă vor fi mereu cei mai buni prieteni!

Azi vă propun O poveste de iarnă din cartea Povești din Pădurea Crăciunului - o poveste românească despre PRIETENIE, cu un mic măcăleandru curajos, dornic să facă fapte bune și amicii lui din Pădurea Crăciunului, animăluțe vesele, încântătoare.

(Măcăleandrul este o  pasăre mică migratoare și cântătoare, cu penajul cenușiu și cu fruntea, părțile laterale ale capului, ale gâtului și pieptului roșii-galbene).

MĂCĂLEANDRUL CEL MINUNAT

   Măcăleandrul Gușă-Roșie zbura peste Pădurea Crăciunului . Coborî sub ramurile înghețate.

- Nu vă speriați! Gușă Roșie o să vă salveze! strigă el.

   Prinse o crenguță care cădea și ateriză blând pe pământ..

- Gata, ești în siguranță! spuse el umflându-se în pene.

Crenguța nu zise nimic (La urmei era doar o crenguță.)

Lui Gușă Roșie îi plăcea să se joace de-a eroul.

- Într-o zi, se gândi el, când o să fiu mai mare, o să fiu un erou adevărat. O să fiu neînfricat cum e Vulpoi cel vioi. O să fiu mare ca Bursucița și deștept ca Bufniciorul!

Apoi oftă. Putea să zboare, dar era doar un păsărel. Cum putea el să ajute pe cineva?

   Deodată începu să ningă. Fulgii cădeau tot mai repede.

   Măcăleandrul Gușă-Roșie se zbârli și se ascunse mai adânc în copacul unde își avea scorbura.

   Apoi auzi un strănut: Haapciu! Privi afară și văzu pe cineva care semăna cu Irina Iepurilă fugind printre tufișuri. Irina nu se întoarse.

- E singură! se gândi măcăleandrul. Și chiar în Ajun de Crăciun. Poate s-a pierdut.

   Gușă Roșie porni prin zăpada învolburată spre casa Bursuciței.

   Îi era puțin frică de ea, dar chiar avea nevoie de ajutor. Gândindu-se la Irina care se pierduse în zăpadă se simți mult mai viteaz.

   Bursucița și prietenul său, Bufniciorul, veniră pe dată. Se luară după măcăleandru prin zăpadă până când - POC! - aproape se ciocniră de familia Iepurilă.

- O căutăm pe Irina, strigă tata Iepurilă. E singură în pădure!.

-Nu vă speriați, le zise Bursucița. Luați-vă după măcăleandru! I s-a părut că a văzut-o pe Irina, așa că a venit după ajutoare.

- Mulțumesc, Gușă Roșie, zise Tata Iepurilă. Este foarte frumos din partea ta.

Se uită speriat la dinții Bursuciței

- Și foarte viteaz! Ești un adevărat erou.

   Măcăleandrul se înroși de mândrie. Obrajii i se făcură la fel de roșii ca pieptu. De data asta nu se mai gândi să facă pe eroul.

   Poate nu avea nevoie să fie ca toți ceilalți. Poate el deja putea face lucruri grozave.

   Și poate - își spuse el - că avea toate superputerile de care avea nevoie... așa mic cum era.

**

Vă așteaptă și alte povești frumoase

 pentru

 sufletele voastre luminoase.

Bursucița își găsește un prieten

Prichindel Șoricel și misterul turtei dulci

O vizuină plină cu frățiori

O aventură în Ajun de Crăciun

Un șopron foarte aglomerat.

 "CARTEA e mângâiere. Și ea te face să te strămuți într-o lume de mulțumire și bucurie.Cartea ți-a dat o lumină care pe zi ce mergeți gonește întunericul din suflet și te ajută a te face mai tare în toate privințele."

Nicolae Iorga

***

Dragi cititori

Să aveți Sărbători  Luminoase,

și multe cărți frumoase

aproape de sufletele voastre!

Cărți minunate,

Cărți folositoare,

Cărți magice.

      Vă așteptăm cu drag și cu bucurie

            la filiala Valea Aurie

și la sediul Bibliotecii Județene ASTRA

Luminați-vă sufletele cu povești frumoase lângă bradul de Crăciun

sau inspirați-vă din rețetele savuroase de Sărbători, de care să vă bucurați din plin alături de cei dragi vouă!

Prin intermediul Serviciului BiblioSuport puteți obține informații și documente:

bibliosuport@bjastrasibiu.ro

Să fim mereu împreună!

http://bjastrasibiu.ro/
http://www.bjastrasibiu.ro:8080/liberty/libraryHome.do
https://www.facebook.com/bibliotecasibiuastra/
https://www.instagram.com/bjastrasibiu/

E VREMEA COLINDELOR

 MÂNDRU-I CERUL

Mândru-i cerul ca argintu

Plin de stele-npodobitu

Colinde mi-s Doamne

Foarte mândru strălucescu

Și-ntre ele așa grăiescu

Colinde mi-s Doamne

Cu luceafărul de seară

Unde merge-n grabă mare

Colinde mi-s Doamne.

Trei crai de la răsăritu

De Hristos au auzitu

Colinde mi-s Doamne.

Și la cale au pornitu

Dar pe drum au rătăcitu

Colinde mi-s Doamne.

Merg ca să-i călăuzescu

Pân la fiul cel cerescu

Colinde mi-s Doamne

La Hristos ca să se-nchine

Care aduce-n lume bine

Colinde mi-s Doamne

Foarte mândru strălucescu

Și-ntre ele așa grăiescu

Colinde mi-s Doamne

Colinde mi-s Doamne

***

COLINDE, COLINDE...

E VREMEA COLINDELOR

Lerui Doamne, ler, / Din Înaltul Cer,

Cerne Maica, cerne / Fulgii moi i-așterne,

Nimeni să nu-i vadă / Urma  prin zăpadă,

Să nu se cunoască / Ce Fiu va să nască.

Lerui Doamne, ler, / Din Înaltul Cer,

Coboară, Coboară, Preasfânta Fecioară,

Dar pe unde merge / Urma I se șterge,

Taina din vecie / Nimeni să n-o știe.

Lerui Doamne, ler, / Din Înaltul Cer,

Intră-n staul, iată / Maica Preacurată,

În staul de vite, /  Pe paie strujite,

Să nu se cunoască / ce Fiu va să nască.

Lerui Doamne, ler, / Din Înaltul Cer,

Cerne luna, cerne / Raze albe-așterne,

Lumina cerească / Din iesle să crească,

Razele-n zăpadă / Îngeri să le vadă,

Din Înaltul Cer / Lerui Doamne Ler.

Colind / versuri Maica Zorica Lațcu (Maica Teodosia)

 

DECEMBRIE într-un alt veac, dintr-un alt mileniu

 

ION MARIȘ :

 O ALTĂ CRONICĂ A SIBIULUI - HERMANNSTADT 

1930-2010

1930

DECEMBRIE

 7    Festival al Scriitorilor  Români. Conferențiază domnul Pamfil Șeicaru. Mai participă: 

      Cincinat Pavelescu, I. Minulescu, G.Grigorian și I.U.Soricu s.a.

       .................................................................................................................................

14    Despărțământul Sibiu al "Astrei" a dezvelit o placă comemorativă pe casa unde a trăit Andrei Bârseanu (autorul poeziei "Pe-al nostru steag e scris Unire").

        Cercul studențesc sibian din București a prezentat la Sibiu piesa "Patima Roșie".

19    Maestrul George Enescu concertează în sala "Thalia".

25    Reuniunea culturală națională a meseriașilor români din Sibiu susține în sala "Unicum" un concert coral de Crăciun.

      

CALENDAR CULTURAL - DECEMBRIE 2020

 RAINER MARIA RILKE 

( n. 4 decembrie 1875, Praga, Imperiul Austro-Ungar - d. 29 decembrie 1926, Montreux, Elveția).

Scriitor austriac, unul dintre cei mai reprezentativi poeți de limbă germană.

A scris poeme, povestiri, un roman și studii privitoare la cultură și artă.

A făcut numeroase traduceri în germană din lirica și literatura altor națiuni, în special din limba franceză.

 RAINER MARIA RILKE 

POEME FRANCEZE:

LVII

CĂPRIOARA

O, căprioara: ce frumos interior

de vechi păduri în ochii ei inundă;

câtă credință tremură rotundă,

străluminând al temerii fior!

Toate acestea cât de viu purtate

în grația vioaie a saltului perfect.

Dar niciodată oricum nu vor ajunge

în nestăpânita inocență a frunții

să aibă vreun efect.

CALENDAR CULTURAL - DECEMBRIE 2020

 

                        NICOLAE LABIȘ

**

SCRISOARE MAMEI

În munții noștri astăzi zăpezile torc leneș,

Izvoarele îngheață în clinchete subțiri

Și caprele de munte nervoase prin poiene-și

Urmează-n taină calea iernaticei iubiri.

Cred că pe masă vinul așteaptă-n adormire -

E vinul roș din care pe-atunci n-ai vrut să-mi dai,

În vremurile-acelea săpate-n amintire

C-o mamă grijulie și-un băiețel bălai.

Oh, lumea cenușie cum se spărgea deodată

Și năvălea într-însa al datinei popor! - 

Strălucitoare capre cu lâna colorată

Și toboșari de basme săltând într-un picior.

Și feți-frumoși cu stele de-oglinzi din tălpi în creștet,

Și drci blajini, tot focul punându-și-l în joc,

Și ursul cu dairaua purtând cojocul veșted,

Și dorul de pădure purtându-l în cojoc.

Sau clopoțeii molcomi cernuți pe-ntreaga vale,

Care-aduceau colinde la noi în lung convoi,

Când ascultam la geamuri și palma dumitale

Îmi mângâia obrajii îmbujorați și moi.

Azi e la fel, și vinul așteaptă-n adormire:

M-aștepți cu vinul roșu voioasă să mi-l dai,

Dar sunt acum departe, privind în amintire

O mamă grijulie și-un băiețel bălai

(poem din volumul Moartea Căprioarei)

SIBIUL și MAREA UNIRE

 

    Evenimentele cruciale care au zguduit omenirea în urmă cu 90 de ani au cuprins și Transilvania, inclusiv orașul Sibiu. Acesta a deținut chiar un rol de prim-plan, datorită unei serii întregi de factori și în primul rând faptului că a fost în Evul Mediu  (1692-1791) cât și în epoca modernă capitală a Transilvaniei (1850-1867). Evenimentele petrecute în 1918-1919 la Sibiu au stat în atenția istoricilor care au scris despre lupta națională a românilor pentru libertate și unitate națională, despre istoria Unirii, despre trecutul sașilor sau, în general, despre trecutul orașului de pe Cibin. De asemenea, există mai multe lucrări consacrate evenimentelor de la Sibiu și din împrejurimi din 1918-1919, care au reconstituit acțiunile principale ale conducătorilor românilor și sașilor, au prezentat destrămarea vechiului aparat de stat în spațiul sibian și constituire primelor elemente ale noii administrații, au valorificat informațiile presei sibiene din 1918-1919.

Vasile Ciobanu - Locul Sibiului în evenimentele din 1918-1919 , în

 Unirea din 1918 - Act fundamental al istoriei României

24 noiembrie: Calendar Cultural

 

  ALEXANDRU MACEDONSKI 

 ( n. 14 martie 1854, București - 24 noiembrie 1920, București)

Poet, prozator, dramaturg și publicist român.

Supranumit poetul rondelurilor, este primul reprezentant al simbolismului în literatura română.

**

                       ALEXANDRU MACEDONSKI

RONDELUL MEU

Când am fost ură am fost mare

Dar, astăzi, cu desăvârșire

Sunt mare, căci mă simt iubire,

Sunt mare, căci mă simt uitare.

Ești mare când n'ai îndurare

Dar te ridici mai sus de fire

Când ți-este inima iubire,

Când ți-este sufletul ertare.

Știu: toate sunt o 'ndurerare

Prin viață trecem în neștire,

Dar mângâierea e'n iubire

De-ar fi restriștea cât de mare,

Și înălțarea e'n ertare.

 

17 NOIEMBRIE 1855

Exploratorul britanic DAVID LIVINGSTONE a devenit primul european care a văzut CASCADA VICTORIA,

una dintre cele mai mari cascade din lume, 

aflată la granița actuală dintre Zambia și Zimbabwe

Cea mai largă "perdea de apă" din lume

CASCADA VICTORIA

l".

**

LIVINGSTONE, David (13 mart. 1813, Blantyre, Lanarkshire, Scoția 1 mai 1875, Chitambo, Rhodesia de Nord), misionar, călător și explorator scoțian, considerat cel mai mare explorator al Africii.

După 1852 se consacră în întregime explorîrii, în ciuda unei sănătăți precare și a absenței mijloacelor materiale și financiare, realizând trei mari expediții. Prima (1853-1856)începe urcând, în 33 bărci(cu 160 de oameni) pe fluviul Zambezi, Înaintează pe acesta până la lacul Dilolo (descoperit la 20 februarie 1854), apoi o ia spre vest, descoperă izvoarele râului Kassai. afluent al fl. Congo=Zair, și străbate bazinul acestuia din urmă și, în continuare Pod. Lunda, până la Luanda(Angola) pe tărmul atlantic. Rămâne acolo timp de trei luni, apoi Livingstone realizează prima traversare V-E a continentului (20 sept. 1854 - 20 mai 1856): navighează în amonte pe râul Bengo, trece apoi în bazinul fluviului Zambezi, coborând pe acesta descoperă (17 noiembrie 1855) faimoasa cascadă pe care o numește Victoria (în onoarea Reginei Marii Britanii) - singura denumire britanică pe care a dat-o în decursul întregii sale activități de explorator -, și ajunge pe țărmul Oc. Indian, la Quelimane. Dobândește o mare celebritate.

Silviu Neguț - Căutători de noi tărâmuri - dicționar de exploratori și călători

**

Cea mai întinsă cascadă a lumii, pe care descoperitorul David Livingstone a denumit-o după suverana lui, este opera granduoasă a fluviului Zambezi. Profund impresionat de uimitorul fenomen, Livingstone nota în jurnalul său:

"Și îngerii s-ar bucura de un asemenea spectacol"

 

TOAMNA - LUMINI & UMBRE la apus

 

TOAMNĂ FRUMOASĂ

 TOAMNĂ SIBIANĂ