Dragi copii,

joi, 4 octombrie, vom sărbători împreună
ZIUA MONDIALĂ A ANIMALELOR.
Vă așteptăm cu drag să ne împărtășiți bucuria de a avea aproape prietenii necuvântători!
Să ne încântați cu povestioare și întâmplări hazlii!

**

Pentru toți școlarii, o poezie animată, amuzantă, plină de duioșie dar
 și de învățăminte:

VEVERIȚA ȘCOLĂRIȚA

                                  de Florentina Chifu

Într-o scorbură uitată,
Îngrijită și curată,
Veverița are casă,
Iarna de nimic nu-i pasă.

De cu toamnă, la păstrare,
În borcane poame are,
Nuci cu pielea dulce-amară,
Ghinde, - alune în cămară.

Însă buna veveriță
N-a uitat că-i școlăriță
Și-a-nșirat pe-un fir de floare
Nucile-n numărătoare.

Iar din coajă de arțar
Și-a făcut abecedar,
Iar pe foi de nuc citește
Și-n cămară socotește

Tot, alună cu alună.
Din treizeci, de-acum o lună,
Au rămas doar zece-adică?
Undei restul?
                      În burtică.

*****

FOTO POST EVENIMENT

Au citit cu bucurie dar și cu multă curiozitate din enciclopedii și atlase, 

au povestit cu talent întâmplări hazlii cu prietenii necuvântători,

s-au delectat cu filmulețe haioase în care animalele au fost personajele principale,

 au urmărit un material video surprinzător despre empatia și relaționarea dintre animale.

27 SEPTEMBRIE - ZIUA MONDIALĂ A TURISMULUI

"CĂRȚILE sunt avioane, și trenuri, și drumuri. Ele sunt destinația și călătoria. Ele sunt casa noastră.

Anna Quindlen

***

"Lumea este o carte, iar cei care nu călătoresc nu pot citi decât o pagină din ea".

Sfântul Augustin

***

"Romanul nu-i decât o călătorie pe continentele sufletulu."

Ionel Teodoreanu

****

Cititorule drag,

CĂLĂTOREȘTE,
SCRIE,
CITEȘTE,


să nu treacă viața în zadar,
să lași ceva în urma ta!

BUN VENIT, TOAMNĂ!

BUN VENIT, TOAMNĂ,

în Valea Aurie!

Într-un ambient foarte primitor, elevii clasei a IV-a B de la Școala Gimnazială nr.25 au adus un frumos și emoționant omagiu TOAMNEI.

După Legenda toamnei, pe acorduri de pian împletite cu sunete melodioase din natură, încântați de instantaneele fotografice cu peisaje de toamnă din zonaValea Aurie și împrejurimi, copiii au citit cu emoție dar și cu bucurie poeme autumnale.

Au citit cu drag din Alecsandri, Coșbuc, Topîrceanu, Eminescu, Goga dar și din scriitori  contemporani de literatură pentru copii (Florentina Chifu și Petre Crăciun).

Și nu ne-am astâmpărat dorul de toamnă până ce nu am cântat cu toții cântecul copilăriei:

A,a,a, acum e toamnă da!

*
Magia toamnei și farmecul poeziei,
 i-a făcut să mai rămână în lumea minunată a cărților!

26 septembrie - ZIUA MONDIALĂ A MUNȚILOR CURAȚI

"Deasupra noastră, Ceahlăul iese din neguri și soarele pune hlamizi de argint pe umerii stâncilor".

*

 „Singur și posomorât, trufaș și stăpânitor peste un popor de munți, ce par pe lângă dânsul mușuroaie, înălțându-și creștetul pe cer, scărmănând norii în raghila de stânci înfipte pe fruntea-i pleșuvă, mândrul uriaș farmecă râul cu puterea măreției lui și-l face să-și uite dorul de câmpie”.

                                                                                  Alexandru Vlahuță - România Pitorească

***

„Ceahlăul își tivește, fumurii, crestele pe cer; cu mijlocul încins într-un văl de ceață,

parecă-și strânge șalele stâncoase într-un brâu de lână”.

                                                                                                                         Emil Gârleanu

***

"Dacă n-ai fost pe Retezat, pe Ceahlău ori pe Caraiman,

Pe-acești munți cu vârfuri albe până-n cerul diafan,

Cu-nălțimi de măreție și cu ape de mărgean,

Și cu spații de lumină și cu zări spre Canaan,

De nu poți o dată-n lună, mergi măcar o dată-n an...

                                                                                                                                        Traian Dorz

***

Iubește munții aceștia frumoși

mai maiestuoși 

decât piramidele!

Din energiile lor concertate,

simfonii minunate

vibrează în noi...

și sufletele noastre

când răsună grav

în cântec de tulnic,

când suav,

ca ciocârlia!

Iubesc munții aceștia în care

niciodată nu te înfiori

decât de plăcere!

                                                      Gabriela-Mariana Dordea - Iubind munții aceștia

*****

 26 septembrie - ZIUA MONDIALĂ A MUNȚILOR CURAȚI

Ziua de 26 septembrie este destinată munților și are rolul de a ne aminti tuturor de importanța munților și de necesitatea conservării acestora în fața presiunii antropice.

"BIBLIOTECA - TEMPLU AL CUNOAȘTERII"

"Nu este alta, mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului zăbavă, decât cetitul cărților".

Miron Costin

**

NOUTĂȚI EDITORIALE în vitrină și la raft

CITEȘTE!
Nu lăsa să treacă viața în zadar!

CĂRȚI

PENTRU 

TOȚI CITITORII!

Pentru părinți

și pentru bunici,







pentru copii mai mari
sau mai mici,

chiar și pentru pitici!

                                        

Vă așteptăm cu drag!

TIMIDE ÎNCEPUTURI DE TOAMNĂ

TIMIDE ÎNCEPUTURI DE TOAMNĂ

Rătăcesc prin pădurile tale.

De pe cărare

mă pierd, cu voia mea,

ademenită de păsări cântătoare

și văd în luminișuri

fluturii iubindu-se, roiuri, roiuri,

într-un amețitor dans diurn.

Grăbite stoluri călătoare

își lasă umbrele în urma lor

lepădându-se de ele ca de o povară.

A câta oară

nostalgic dor mă-ncearcă?

Nu-i nici o barcă

și nici un lac sclipind în soare

dar e atâta binecuvântare

în firul ierbii copt

și-n frunza care mângâie lumina

că mi-e teamă să plâng

de atâta fior,

de atâta dor,

ca nu cumva lacrimile mele,

reci și grele

să se spargă de pietre și să rupă

sfințenia acestei clipe muritoare.

Ridic ochii umezi spre soare

și mă amețește lumina lui,

caldă, orbitoare...!

Se-nvârt în jurul meu copacii

și mă prind în dansul lor nebun

Călătoresc în timp sau mi se pare?

Ca într-un vârtej de lumină

mă regăsesc într-un tablou postum

Cu frunze ruginite prea devreme

Amesecate cu aripi de fluturi.

Timide începuturi
 de toamnă!

din volumul Ca marea și sufletul meu!

"În viața mea niciunde nu am fost mai fericit decât într-o bibliotecă. Dacă aș aduna orele pe care le-am petrecut în biblioteci, cred că ar reprezenta un sfert din viață. Sunt fericit în biblioteci".

Neagu JUVARA

***

"Singurul lucru pe care trebuie să-l cunoști cu precizie este unde se află BIBLIOTECA".

Albert Einstein

*****

ZIUA LIMBII ROMÂNE

31 AUGUST : ZIUA LIMBII ROMÂNE


Despre LIMBA ROMÂNĂ,
frumoasă și rotundă
ca un soare...

EMINESCU despre 
LIMBA ROMÂNĂ

Cine știe limba română are calea deschisă la tezaurul intelectual al limbilor romanice moderne, are în fine cheia la limba latină, la civilizația antică.

*

Limba strămoșească e o muzică.

*

Dar cât timp studiul principal al unei școale rurale sau primare e limba românească, ea este totodată organul prin care neamul își cunoaște ființa sa proprie, organul prin care acest neam moștenește avutul intelectual și istoric al strămoșilor lui. Copilul nu învață numai a vorbi corect, el învață a gândi și a simți românește. 

*

Limba românească este din acele cu dreaptă măsură; ea n-are consoane prea moi, nici prea aspre, nici vocale prea lungi sau prea scurte: mai toate sunetele sunt medie și curate.

* *

DIN STRĂINĂTATE

                                                                   de Mihai Eminescu

Când tot se-nveseleşte, când toţi aci se-ncântă,
Când toţi îşi au plăcerea şi zile fără nori,
Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă
L-a patriei dulci plaiuri, la câmpii-i râzători.

Şi inima aceea, ce geme de durere,
Şi sufletul acela, ce cântă amorţit,
E inima mea tristă, ce n-are mângâiere,
E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit.

Aş vrea să văd acuma natala mea vâlcioară
Scăldată în cristalul pârăului de-argint,
Să văd ce eu atâta iubeam odinioară:
A codrului tenebră, poetic labirint;

Să mai salut o dată colibele din vale,
Dorminde cu un aer de pace, liniştiri,
Ce respirau în taină plăceri mai naturale,
Visări misterioase, poetice şoptiri.

Aş vrea să am o casă tăcută, mitutică,
În valea mea natală, ce undula în flori,
Să tot privesc la munte în sus cum se ridică,
Pierzându-şi a sa frunte în negură şi nori.

Să mai privesc o dată câmpia-nfloritoare,
Ce zilele-mi copile şi albe le-a ţesut,
Ce auzi odată copila-mi murmurare,
Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a văzut.

Melodica şoptire a râului, ce geme,
Concertul, ce-l întoană al păsărilor cor,
Cântarea în cadenţă a frunzelor, ce freme,
Născur-acolo-n mine şoptiri de-un gingaş dor.

Da! Da! Aş fi ferice de-aş fi încă o dată
În patria-mi iubită, în locul meu natal,
Să pot a binezice cu mintea-nflăcărată
Visările juniei, visări de-un ideal.

Chiar moartea, ce răspânde teroare-n omenire,
Prin vinele vibrânde gheţoasele-i fiori,
Acolo m-ar adoarme în dulce liniştire,
În visuri fericite m-ar duce către nori.