Copiii iubesc toate animalele! Un loc apecial, însă, în sufletul lor îl are IEPURAȘUL, mai cu seamă IEPURAȘUL DE PAȘTE pe care îl așteaptă cu nerăbdare, curiozitate și bucurie pentru că este foarte darnic!🐰
La fel ca toate animalele simpatizate în mod special pentru drăgălășenia lor, Iepurașul se află în top și orice scriere literară în care se regăsește personajul în cauză trezește emoții profunde.
Este și cazul poveștii pe care vă invit să o citiți în continuare, dragi copii (și părinți).
Veți îndrăgi, cu siguranță, și mai mult iepurașul și veți lua aminte la morala poveștii!😊
DESCHIDEȚI MINTEA ȘI INIMA
Povești terapeutice
URECHEATUL
Rolul poveștii: găsirea unor soluții de a face față fobiei sociale.
Soarele străpungea pe alocuri norii albi și deși. Era o zi de primăvară plăcută, natura se trezise la viață. Ghioceii se bucurau de dezmierdarea razelor de soare. Copacii începură să înmugurească, iar păsările se reîntoarseră la cuiburile lor.
Printre firele micuțe de iarbă țopăia vesel Urecheatul, un iepuraș care se bucura și el de venirea primăverii. Se săturase de iarna care îl ținuse mai mult în casă, iar atunci când ieșea afară zăpada era foarte rece și lăbuțelor sale nu le plăcea asta. Acum putea să iasă să facă în voie ce dorea. Făcea tot felul de salturi în stânga și în dreapta , bucurându-se că a găsit ocazia de a fi singur pe pajiște, sau cel puțin așa credea el.
Fără să stea pe gânduri Urecheatul fugi cât văzu cu ochii. Se speriase atât de tare încât inima i se făcuse cât un purice.
- Ce bine că am scăpat, putea să mă atace cineva, zise iepurașul. Dar nu apucă să termine bine că iarăși auzi aceeași voce.
- Nu fugi, te rog, sunt și eu un iepuraș ca tine, nu vreau să-ți fac rău, vreau doar să stăm de vorbă.
De spaimă, Urecheatul încremenise, nu mai avea nici putere să fugă.
- Mă bucur că te-ai oprit, șopti iepurașul. De câteva zile te tot văd pe aici, dar de fiecare dată când încercam să mă apropii să te cunosc, tu fugeai.
- Dar ce vrei de la mine? Eu n-am făcut nimic, vreau să fiu lăsat în pace, spuse cu glas tremurat Urecheatul. În căpșorul lui treceau multe gânduri în acest moment. Se gândea că mai bine ar fi fost iarnă să nu poată ieși, să nu se fi întâlnit cu acest iepure care sigur o să-i facă ceva rău. "Cum să scap?", se întreba în sinea lui Urecheatul, în timp ce urechile și tot corpul îi tremurau de frică.
- Nu te-am oprit pentru că ai făcut ceva greșit, te-am oprit pentru că mi-ar plăcea să fim prieteni, să ne cunoaștem mai bine și să ne jucăm unul cu celălalt. E mai distractiv să faci tumbe în echipă.
Urecheatul părea că nu înțelege. Acest iepure chiar nu dorea să-i facă rău? El tot timpul a fugit de fiecare zgomot pentru că îi era teamă să nu i se întâmple ceva, să nu-i facă cineva rău. Nu știa că cineva ar vrea să fie prieten cu el. Se gândi bine și hotărâ să încerce.
- Bine, hai să zicem că accept, dar tot mi-e puțin teamă de tine. Dacă azi îmi place în compania ta și totul va fi bine, putem fi prieteni.
Cât a fost ziua de lungă s-au distrat bine împreună și au petrecut. Urecheatul a fost foarte fericit la sfârșitul zilei și a acceptat să rămână prieten cu iepurașul care l-a ajutat, cu timpul, să cunoască și alte animale cu care s-a împrietenit.
Deschideți mintea și inima - Povești terapeutice, Ed. Aquila
