NICHITA STĂNESCU - 90 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI

  

NICHITA STĂNESCU

CÂNTEC DE PRIMĂVARĂ

Desigur, primăvara mi-a țîșnit din tâmple,

de umbre, umerii îmi șiroiesc, tăcut,

prea bine mi-e și nu mă mai pot rumpe

de aerul rotund ce m-a-ncăput.

E-ntâia oară când rămân fără de viață,

de primăvară-ncercuit cu frânghii,

până miresmele îmi dau un pumn în față;

trezindu-mă, le-adulmec și le mângâi.

Și mor a doua oară, când îmi taie chipul

pala de raze atârnând de crengi

și iar mi se rotește-n păsări chipul, 

când pasul tău răsună pe sub crengi.

Cu văzu-nchis, simt cum îmi bat peste sprâncene

imaginile tale, clinchetând,

mor sacadat și reînviu din vreme-n vreme,

de-otrava morții sufletul eliberând.

O, primâvara flăcări roșii-nalță,

pe rugul lor mi-e sufletul întins

Până miresmele îmi dau un pumn în față,

și mă trezesc, și-nving și sunt învins.

(în volumul Fiziologia iubirii)

***

"Desigur, prămăvara....."