PERSONALITATEA DOMNITORULUI CUZA-VODĂ
în POVESTIRI, LEGENDELE și TRADIȚII
Popularitatea domitorului Cuza-Vodă a fost imensă. Ea se explică în mod deosebit prin larga difuzare în popor, în toate straturile sociale a povestirilor, legendelor istorice și tradițiilor despre domnitorul român.
Tradiția despre Cuza este mai adânc înrădăcinată în mentalitatea populară decât în cazul altor personalități istorice.
Înfăptuirile sociale și naționale din perioada domniei sale și-au găsit o admirabilă reflectare în conștiința colectivității.
Personalitatea lui Cuza este evocată în numeroase legende, povestiri, tradiții și scrieri istorice.
📖
Dumitru Almaș - Povestiri istorice
OCAUA LUI CUZA
Cuza-Vodă obișnuia adesea să se îmbrace ca un om de rând și să se amestece prin norod. Dorea să afle el însuși cum trăiesc cei mulți. Așa, într-o zi, și-a pus căciulă și suman șărănesc, a luat două putini cu lapte acru și s-a dus la târg la Galați. Pasămite, aflase Măria sa că unii negustori nu folosesc ocaua cea mare, așa cum hotărâse o lege din acea vreme și căruia poporul îi spunea "ocaua lui Cuza". A căutat deci "'țăranul" să vândă laptele la un băcan, despre care se spunea că n-ar fi tocmai-tocmai cinstit și că vinde cu "ocaua mică", dar nimeni nu-l putea prinde cu înșelăciunea.
- Jupâne negustor, nu-ți iau bani, s-a tocmit "'țăranul", ci ne învoim ca la șase ocale de lapte să-mi dai o oca de untdelemn.
- Bine, a primit negustorul, clipind șmecher din ochi.
A luat de pe tejghea ocaua mare , "ocaua lui Cuza", și-a măsurat laptele: douăzeci și patru de ocale. A socotit cât trebuie sü plătească în schimb pentru patru ocale de untdelemn.
- Cată să-mi măsuri drept, cu aceeași oca, a stăruit "'țăranul".
- Nu se poate, că-i plină de lapte. Îți măsor cu asta!
Și a scos de sub tejghea altă oca.
- Păi, ocaua asta-i mai mică, a zis "'țăranul".
- Ce te pricepi tu, nepricopsitule? Ocaua-i oca și gata!
Atunci "'țăranul" a scos căciula din cap și s-a arătat în tunică albastră, cu epoleți aurii, ca un domnitor. Negustorul a înlemnit. De multă uimire, a scăpat ocaua din mână.
- Ei, negustorule, mai zici și-acum că nu te-am prins cu ocaua mică?
- Nu mai zic, Măria-ta! ...Iertare ...milă prea-bunule.
Cuza-Vodă a poruncit să-i lege de gât cele două ocale și să-l poarte pe uliți, să afle lumea că a căutat să înșele cumpărătorii.
- Să ridice ocalele pe rând, să le arate lumii și să spună tare cu care va vinde și cu care n-are să mai vândă de-aici încolo.
Străjuit de slujitori domnești, neguțătorul mergea pe uliți, ridica ocaua mică și striga cît îl ținea gura
- Cu asta, nu!
Apoi ridica ocaua mare și striga și mai tare
- Cu asta, da!
Și așa l-au plimbat slujitorii domnești prin tot târgul: "Cu asta, nu!"..."Cu asta, da!" Și i-a fost deajuns această plimbare , ca să se facă om cinstit.
📖
TRECE MĂRIA SA
CUZA-VODĂ
📖
Alte LEGENDE, POVEȘTI ȘI POVESTIRI ISTORICE:
Ion Creangă: Ioan Roată și Vodă-Cuza
Moș Ion Roată
în volumul Povești, Povestiri, Amintiri
Petru Demetru Popescu: Șoimul
Cinste și omenie
.jpg)
