Poezii de toamnă pentru cei mici

cu veverițe și dovleci

Florentina Chifu

Gospodina veveriță

Cum se scoală veverița,

Iute-și curăță codița,

Ochii și boticu-n grabă,

Și se-apăcă-apoi de treabă.

- Toamna=i scurtă, vântul bate

Și-n cămară am de toate!

Că de-aș sta gerul m-ar prinde

Fără hrană și merinde.

Nucul de lângă ulucă

Îmi dă miejii dulci de nucă,

Și pe rafturi îi voi pune,

Lângă șiruri de alune.

Când Mihai la joacă iese

Mi-aduce delicatese.

Are-n pumn când îl deschide 

Nuci, migdale și-arahide.

🌰 

Din pădure, pe-nserate,

Adun ghindele moțate,

Car pe vânt și pe răcoare

Grăunciorii de mâncare.

Fug din crâng până-n grădină

Și-uite-așa, cămara-i plină!

De-o să ningă, n-o să-mi pese,

Că am bunătăți pe-alese!

(în volumul "Cartea cu zâmbet de copil")

🌰 🌰 🌰 🌰 🌰 🌰 🌰 🌰 🌰 🌰 🌰 🌰 

Aurora Georgescu

    Întâmplare

Două veverițe mici

Cu căsuța sus în nuci,

Vesele au mers s-adune

Jir, castane și alune.

Și nu știu cum s-a-ntâmplat,

Dar una s-a înțepat.

A durut, dar cu lăbuța

A scos țeapa și fuguța

A pornit din nou la treabă.

De, se-ntâmplă când e grabă!

(în volumul "Cele mai frumoase poezii pentru copii")