CĂRȚI noi în bibliotecă

 📖 📖 📖

Raluca Moldovan,

POVEȘTI 

cu PAȘI mici

Dragi copii, părinți, bunici,

                                                                    

    Vă invit să vă bucurați  de o carte scrisă cu mult farmec sau, mai bine zis, povestită cu farmec de colega mea  Raluca Moldovan, bibliotecar astrist.

   Poveștile copilariei ei sunt, de fapt, realitățile copilăriei multora dintre noi cei care am trăit experiențe asemănătoare într-o perioadă istorică marcată de profunde transformări sociale și economice.

    Poveștile ne poartă pe ulițele copilăriei autoarei, în universul copilăriei în care fiecare zi aduce o nouă provocare sau mai multe provocări dar și imprevizibile ocazii de a afla, de a cunoaște, de a descoperi micul univers al copilăriei, parte din macrocosmosul universal.

    Mă regăsesc în multe dintre momentele sensibile și inocente ale copilăriei pe care le-am descoperit cu melancolie și frumoasă aducere-aminte în poveștile autoarei. Lecturând această carte, am trăit emoții până la lacrimi și o nostalgie a copilăriei pe care mi-a fost drag și dor să o retrăiesc. Toți cei dragi din viața, din familia mea, care acum sunt sus, în Cer, au apărut preț de o clipă și apoi iar și iar au revenit pe firul multor momente din poveste, fie că au fost clipele atât de delicate în care mi-am adus aminte de blândețea bunicului, de frumusețea și de alintul mamei sau de grijile bunicii pentru toți nepoții ei, fie că au fost năzdrăvănii sau "boacăne" copilărești pentru care am primit mustrări și pedepse ușoare dar mai ales sfaturi bune.

    Citind această carte, mi-am adus aminte de strădania tuturor celor din jurul meu de a ne face copilăria fără griji și cât mai frmoasă într-o vreme plină de nesiguranță și de temeri.

    Veți descoperi în această minunată carte împletite frumos pe firul poveștii, mai mult decât amintiri - veți găsi tradiții și obiceiuri românești care nu trebuie să fie date uitării chiar dacă vremurile s-au schimbat: culesul strugurilor cu tradiția strămoșească a zdrobirii strugurilor cu picoarele, tăierea porcului de Igant, etc.

    Toate amintirile copilăriei pline de ștrengării și năzbâtii și deseori însoțite de pedepse, sunt povestite cu umor și îngăduință de autoare și  dau o stare de bine, de întelegere și de nostalgică aducere-aminte celor mai mulți cititori, cu siguranță. Firescul și spontaneitatea limbajului sporesc autenticitatea și farmecul poveștilor.

  

Dulce de toamnă

    Strângeam sacii și lădițele cu struguri, împreună cu toate acareturile aduse de acasă, și ne puneam pe așteptat. Uneori careva din grup dădea o fugă după căruțaș, alteori acesta venea la ora pe care o stabiliseră de dimineață și, dacă nu terminaserăm deja, dădea o mână de ajutor. Ne înghesuiam în căruță, peste și pe sacii plini cu struguri, preferând să ne ținem bine de marginile atelajului ca să nu cădem, decât să mai parcurgem pe jos drumul până acasă, deși se mai întâmpla, ...rar, când dădeam de vreun căruțaș mai morocănos și tipicar, care nu accepta decât sacii în căruță. Treceau pe lângă noi toate miresmele binecuvântate ale pământului și liniștea binefăcătoare a serilor din copilărie, când nimic nu părea să ne tulbure bucuria. Uneori, după ce au mai prins ai mei încredere în mine - pe la începutul liceului -, plecam cu bicicleta spre casă și ajungeam înaintea lor. Cu cât ajungeam mai murdară în curtea noastră, cu atât mi se părea că se vede pe mine cât de mult am muncit. Aveam impresia că îmi admiră toți cei pe lângă care treceam jegul vizibil, dovadă vie a harniciei și a muncii grele depuse.

    Ne reuneam în curte și ajutam care cum putea la descărcatl sacilor. Aduceam fie jgheabul, fie teascul de la alți vecini care terminaseră deja de stors strugurii. Adulții desemnați să calce strugurii până iese mustul, în cazul utilizării jgheabului, se spălau temeinic pe mâini și pe picioare, în câteva ape, și urcau în căruța din fața porții. Acolo era montat orizontal un ansamblu, din lemn de cele mai multe ori, cu o țeavă la capăt, prin care se scurgea mustul în vase uriașe, acoperite cu site mari și bucăți de tifon. Acestea, pe măsură ce se umpleau, erau, golite în butoiul din lemn. [...]

    Lectura cărții este încântătoare!

    Lăsați-vă fermecați de Amintirile Ralucăi și 

    amintiți-vă cu bucurie de COPILĂRIE!

   Copilăria  pe care o purtăm cu toții în noi, în mintea și în sufletul nostru, este cea mai frumoasă și mai (in)credibilă poveste a vieții!

    Și pentru că fiecare clipă care trece devine o amintire, 

    Viața este un cufăr prețios plin cu amintiri! ...

📖 📖

Viorica Șerban

Fluturele scriitor

Fata din brusturi