EMINESCU BIBLIOTECAR la Iași

 EMINESCU BIBLIOTECAR

    La 23 august 1874 Eminescu este numit Director al Bibliotecii Centrale din Iași care își avea sediul în cadrul primei universități din țară, inaugurată la Iași, în ziua de 26 octombrie 1860.

    Pentru el, cel care și-a iubit poporul și tradițiile naționale era o binemeritată răsplată a vieții într-un sfârșit de veac foarte efervescent.

    "Spiritul său gigantic"* s-a bucurat atunci! 

    "Sunt fericit că mi-am ales un loc potrivit cu firea mea singuratică și dornică de cercetare. Ferit de grija zilei de mâine, mă voi cufunda ca un budist în trecut. Mai ales în trecutul nostru atât de măreț în fapte și oameni.

                                                                                              MIHAI EMINESCU

******

               "Eminescu voia să revoluționeze biblioteca cu tot dinadinsul. Având naivitatea să creadă că rostul ei este de a fi o fereastră permanent deschisă spre grădinile culturii actuale, el se pornește înflăcărat s-o sporească și s-o facă un instrument util de muncă. În acest scop intră în negocieri cu un librar anticar și întocmește o listă de opere tipărite și manuscrise ce ar fi trebuit cumpărate de Stat.Cu un lăudabil simț de cultură, el își dă seama că fără o colecție de manuscrise, o operă serioasă de istorie literară veche nu se poate întreprinde, deoarece producțiunea mireană din secolele VI, VII, și VIII a circulat netipărit, și nu numai că face un raport în acest sens locurilor în drept, dar el însuși își dă ultimul ban ca să-și procure o hârțoagă veche [...] și alte multe că filologul Gaster a putut să scoată din ele un material apreciabil pentru a sa Crestomație."

                                                                                                                                        G. CĂLINESCU

                "Pe vremea aceea, biblioteca avea cărți vechi , din cuprinsul cărora Eminescu trebuie să-și fi satisfăcut din belșug nobila sa pasiune de a citi și de a cunoaște."

                                                                                                                                    G. IBRĂILEANU

            "Citise cronicarii și multe cărți bisericești, cunoștea literatura română în toate fazele ei, și în acum destul de lunga mea viață n-am cunoscut om stăpânit deopotrivă ca dânsul de gândul unității naționale și de pornirea de a se da întreg pentru ridicarea neamului românesc. Încântat de trecutul românilor și de marile lor destoinicii, el era scârbit de prezentul, după părerea lui urît, admira pe bătrâni și se uita cu însuflețire în viitorul luminos." 

                                                                                                                                            Ioan Slavici

PRIETENII DE LA IAȘI AI POETULUI: Ioan Slavici, Samson Bodnărescu și Vasile Burlă

    "În vara anului 1874, când am venit la Iași el era bibliotecar și am locuit împreună câteva săptămâni la Treisfetitele, unde Samsong Bodnărescu, atunci director al Școlii normale, îi pusese la dispozițiune o odaie spațioasă...

    Serile le petreceam adeseori cu Miron  Pompiliu și cu Samson Bodnărescu, făcând lectură ori discuțiuni literare cu doamna Burlă, azi doamna Poni, câteodată, de tot rar, la doamna Micle, pe care Eminescu o știa încă din timpul petrecut la Viena ..."

                                                                                                                                           Ioan Slavici

                                                                                                                                                             

MIHAI EMINESCU - o monografie în imagini, Ed. JUNIMEA, Iași, 2000, p. 80 - 85.

*****

        Acțiunea înverșunată a poetului de a îmbogăți tezaurul Bibliotecii cu lucrări valoroase, născută din respectul deosebit pe care poetul îl avea față de cărți, se va concretiza în aducerea unor "lucrări rare și de o valoare inestimabilă ca "Șepte taine" publicată în vremea lui Vasile Lupu, "Psaltirea în versuri a lui Dosoftei", "Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea"  din 1698, "Minunile Maicii Domnului" (sec. VIII), ș.a.

*        

https://centruleminescubm.wordpress.com/2014/09/25/eminescu-bibliotecar/

    Sufletul poetului nepereche a rămas peste veacuri o carte deschisă, dăruită tuturor, din respect față de poporul din care s-a născut și căruia îi aparține, din prețuire față de Limba și de Cultura națională.