LEGENDA SFÂNTULUI NICOLAE

în POVEȘTI POPULARE ROMÂNEȘTI       

SFÂNTUL NICOLAE a fost întotdeauna renumit pentru bunătatea sa.

    Legenda ne spune că în vremea în care a trăit Sfântul Nicolae , sălășluia în aceeași cetate cu dânsul și un nobil sărac, care avea trei fete numai bune de măritat.

   Omul era supărat nevoie mare, căci nu avea pre multă zestre să le dea, astfel că nimeni nu se gândea să le ceară mâna, deși erau fete frumoase și bune la suflet. Tatăl fetelor era tare supărat, căci nu reușise să agonisească mare lucru și nu reuși să le ofere fetelor o viață mai bună. Originea sa de nobil nu avea nici o valoare în ochii tinerilor, care aveau pretenția la o zestre frumoasă de la viitoarea soție. Omul nostru nu și-ar fi putut mărita nici măcar o fată, darămite trei.

    Sfântul Nicolae auzi și dânsul de necazul omului și îi păru atât de rău de acesta, încât își puse în gând să-l ajute fără ca nimeni să afle. Era modest din fire, ca orice Sfânt, și nu dorea să se laude cu asemenea fapte. Din această pricină, atunci când îi veni rândul fetei celei mari la măritiș, Sfântul îi lăsă nobilului o punguță plină cu galbeni în fața ușii. Nobilul rămase tare surprins și chiar întrebă în dreapta și-n stânga cui ar aparține punguța. Când își dădu seama că îi este destinată, o luă și mulțumi în gând binefăcătorului. Astfel, nunta fetei se făcu în mai puțin de o săptămână.

    Urmă și rândul fetei mijlocii, iar nobilul era din nou trist. Știa că de astă dată nu va mai avea la fel de mult noroc. Dar ce credeți că s-a întâmplat? Dimineața, omul nostru descoperi altă pungă de galbeni la poartă. Rămase mut de uimire, dar de această dată fu hotărât să-i dea binefăcătorului de urmă cu orice preț. Întrebă în dreapta și-n stânga, dar se pare că nimeni nu știa într-adevăr nimic. Nunta avu loc fără a se ști cine fusese omul bun care se îndură de familia săracă.

    Astfel trecu o bună bucată de timp. Veni însă și vremea de măritiș a fiicei mici. Tatăl își spuse că dacă minunea avea să se întâmple și a treia oară, acum ar fi momentul să descopere cine e cel care-i ajută. Așteptă să se întunece și apoi se piti după ușă.

    Așteptarea luă sfârșit la miezul nopții, când văzu un om apropiindu-se. Acesta lăsă o punguță cu bani lângă ușă și se îndepărtă repede. Dar nu destul de repede ca nobilul să nu-l ajungă din urmă și să-l recunoască. Îi căzu la picioare și-i mulțumi cu lacrimi fierbinți. Sfântul Nicolae îl rugă să nu mai spună nimănui de cele ce s-au petrecut, dar omul nu se ținu de cuvânt. Împărtăși tuturor vestea ca toți să știe ce fel de om ales trăiește alături de ei.

    Dacă tot fusese dat în vileag, Sfântul Nicolae se hotărâ să-și continue bunele obiceiuri și să lase copiilor fel de fel de bunătăți pe hornul sobei, ca a doua zi aceștia să le găsească. Dar se întâmplă ca toate darurile să ajungă în ghetuțe, căci cei mici le lăsau peste noapte la uscat lângă sobă.

    De atunci înainte, Sfântul Nicolae vine an de an cu numeroase cadouri în ghetuțe pentru copiii cei cuminți, și uneori mai aduce și câte un băț pentru cei mai năzdrăvani.

POVEȘTI POPULARE ROMÂNEȘTI, Ed. Aquila, [s.a], p.106-111