26 OCTOMBRIE - CALENDAR CULTURAL

 

DIMITRIE CANTEMIR

26 octombrie 1674, Ținutul Fălciu, Moldova - 21 august / 1 septembrie 1723, Dmitrovka, Gubernia Kiev, Imperiul Rus

Domn al Moldovei (martie - aprilie 1693 și 1710-1711), scriitor - reprezentant de seamă al umanismului românesc, om de știință de formație enciclopedică.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_Cantemir

*

"Prin scrisul lui, Cantemir, a adus neamului o glorie mai mare și mai durabilă decât aceea a armelor: conștiința europeană românească. Membru ala Academiei din Berlin, organizator al Academiei rusești, CANTEMIR este primul român tradus și citit în Europa".

Pompiliu Constantinescu

DESCRIEREA MOLDOVEI

DESPRE ANIMALELE SĂLBATICE ȘI DOMESTICE

[...] În munţii dinspre apus trăieşte o altă fiară sălbatică, despre care aproape că aş zice că este numai a ţării noastre. Moldovenii îi zic zimbru; la mărime se aseamănă cu boul domestic, însă are capul mai mic, gâtul mai lung şi pântecele mai supt, picioarele mai lungi, coarne subţiri şi crescute drept în sus, cu vârfuri foarte ascuţite, numai o leacă întoarse în afară. E o fiară sălbatică şi iute la picior, şi poate să se caţere ca o capră pe stânci abrupte. De aceea aproape că nu poate fi prins decât dacă e rănit sau ucis cu puşca. Aceasta este fiara al cărei cap a fost ales ca stemă a ţării lui Dragoş cel dintâi voievod moldovean.

*

 În partea muntoasă a Moldovei trăieşte un cal destul de micuţ, asemănător la trup cu cel rusesc, dar foarte puternic şi răbduriu la muncă, cu o copită atât de tare, încât nu e nevoie să fie potcovită, chiar dacă merge pe drumurile cele mai aspre. La şes caii care cresc mai mari şi mai arătoşi la înfăţişare, cu picioare bine legate, iuţi şi tari şi sunt foarte căutaţi nu numai de leşi şi unguri, ci şi de turci, care au o zicală răspândită: ―Adzem, dilberi, Bogdan barghiri, messhurdir‖, adică: ―Un tânăr persan şi un cal moldovenesc sunt mai de laudă decât oricare alţii

*

 Voi spune ceva cât de cât despre albine, fiindcă eu am băgat de seamă că îndeletnicirea albinăritului nu este neplăcută şi poate că nici nu o ştie toată lumea. Locuitorii ţării trag foarte mari foloase de pe urma lor; toate câmpurile sunt pline de flori dintre cele mai frumoase şi cele mai plăcute, iar pădurile le dau necontenit hrană îndestulătoare ca să-şi strângă ceara şi mierea. Aceştia ar avea foloase şi mai mari de pe urma lor, dacă li s-ar îngădui să păstreze toate roiurile care roiesc în fiecare an. Dar pravila ţării îi opreşte să aibă stupi mai mulţi decât îngăduie pământul fiecăruia, pentru ca înmulţirea albinelor la unul să nu-i păgubească pe vecini. În afară de faguri de miere şi ceară obişnuită, albinele din Moldova mai fac şi o anumită ceară, cu un miros foarte puternic şi de o culoare negricioasă, nu pentru păstrarea mierii înlăuntru, ci împotriva luminii soarelui. De aceea prisăcarii când prind un roi nou cu regina lui, îl aşază într-un stup în care fac găuri şi crestături în locuri felurite. Albinele, mai înainte de a se apuca de altceva, astupă găurile şi crestăturile cu ceara neagră de care am pomenit mai sus, fiindcă ele nu pot lucra decât în întuneric, şi abia după aceea se apucă de lucru. Ceara aceasta, împreună cu mierea, o scot prisăcarii la vremea hotărâtă; fiindcă are un miros aproape ca de ambră şi ţine la razele soarelui, ei o vând cu atât mai scump. S-a băgat de seamă că roiurile de albine care se află prea aproape unele de altele, când se întâlnesc în văzduh, începe o bătălie aprigă, care nu încetează până când una sau alta din părţi nu o ia la goană, înfrântă. Partea biruitoare nu mai adună de aci înainte mierea florilor, ci se duce în fiecare zi la fagurii învinşilor şi ia mierea adunată, pe care aceştia nu o pot apăra. Când prisăcarii bagă de seamă că albinele lor lucrează fără spor, le stropesc pe câte le găsesc în stupi cu var stins în apă. A doua zi se duc la vecinul pe albinele căruia au prepus, îi arată petele albe şi-l pun să le împlinească paguba căşunată

LECTURI AUTUMNALE - recomandări de lectură

JOHN STEINBECK

Călătorii cu Charley

JOHN ERNST STEINBECK s-a născut la 27 februarie 1902 în Salinas, California.

A debutat în anul 1929 cu romanul Cupa de aur iar în 1932 a publicat volumul de nuvele Pășunile Raiului, inspirat din viața fermierilor din Valea Salinas. În 1933 i-a apărut romanul Către un zeu necunoscut , urmat un an mai târziu urmat în 1935 de Cartierul Tortilla, apoi, în 1936 Nehotărâții sorți ai bătăliei(1936).

    În anul 1937 apare clasicul Șoareci și oameni, ecranizat în repetate rânduri.

    A urmat în 1938 volumul de nuvele Valea Lungă iar în anul 1939 romanul Fructele mâniei.În următoarele două decenii a publicat Nopți fără lună (1942), Strada Sardinelor (1945), Autobuzul rătăcit și Perla (1947), La răsărit de Eden , cartea sa cea mai îndrăgită, Joia dulce (1954), Scurta domnie a lui Pepin al IV -lea (1967) și Iarna vrajbei noastre (1961).

    Un an mai târziu, în urma unui lung periplu prin treizeci și patru  de state americane, a scris volumul Călătorii cu Charley. Scriitorul, alături de pudelul său uriaș și carismatic, a cutreierat America parcurgând cu o camionetă peste șaisprezece mii de kilometri,  s-a întâlnit cu vechi prieteni, s-a bucurat de frumusețea și solitudinea peisajului american scăldat în culorile toamnei târzii.

CĂLĂTORII CU CHARLEY

    O lectură deosebit de plăcută, un veritabil puzzle cu oameni și locuri din care se construiește America secolului XX.

    Un original jurnal de călătorie presărat cu eseuri despre împlinirile sau eșecurile inevitabile ale vieții dar și cu întrebările și răspunsuri la problemele societății americane, pe care autorul le abordează în discuțiile înfiripate în serile răcoroase de toamnă cu oamenii pe care-i întâlnește.

   Când  mi-am făurit marele plan al călătoriei aveam în minte niște întrebări clare, la care trebuia să găsesc răspunsul potrivit. Nu mi se păruse ceva cu neputință de realizat. Cred că toate s-ar rezuma, de fapt, la una singură: "Cum se prezintă americanii acum?"

    Fiecare popas pe care scriitorul îl face în această călătorie, este o șansă de a cunoaște marea diversitate a oamenilor, a modurilor de viață, a culturilor locale. De la cele mai îndepărtate cătune la metropolele captivante și amețitoare, problemele care-i preocupă pe localnici - fie ele de natură politică, socială și economică - îl motivează pe scriitor și îi întăresc convingerea că numai cunoscând oamenii, realizările dar și frământările lor în contextul societății americane, își va descoperi cu adevărat țara.

    Cartea abundă în descrieri de natură și momente inedite de pe traseul călătoriei, pornind din pitorescul New York, spre nord, prin Vermont,  străbătând țara în lung și în lat și apoi prin Virginia de Vest și Pennsylvania înapoi acasă.

Autorul însoțit de câinele său Charley, pornesc într-o aventură unică și irepetabilă.

                                                                                                                 

    "Mi-am continuat drumul spre nord, prin Vermont, apoi spre est, prin New Hampshire și White Mountains. Grămezi de dovleci aurii și de bostănei ruginii se lăfăiau pe tarabele de la marginea drumului, alături de coșuri pline de mere roșii, tari și zemoase, gata să explodeze de atâta suc atunci când mușcai din ele. Am cumpărat mere și un urcior de de patru litri de cidru proaspăt stors. Am impresia că toți locuitorii de la baza autostrăzii vând mocasini și mănuși din piele de căprioară. Iar cei ce nu fac asta vând acadele din lapte de capră. Până aici n-am văzut ghete și haine vândute în prăvăliile din plin câmp. Peste tot în țară, satele sunt cele mai frumoase, curate, cu toate casele vopsite în alb și  - fără a include motelurile și hanurile pentru turiști - neschimbate de o sută de ani, cu excepția traficului și a străzilor pavate.

        Vremea s-a schimbat rapid, răcindu-se, și copacii păreau că ard ca focul, cu niște nuanțe de roșu și de galben de necrezut. Nu era numai culoarea lor, ci aveau o strălucire aparte, ca și cum frunzele ar fi absorbit lumina soarelui de toamnă și ar fi eliberat-o lent. Aceste nuanțe au însușirea flăcărilor. Am urcat în înaltul muntelui înainte de înserare."

    Impresionant și emoționant este episodul călătoriei din ținutul arborilor mamut - monumentalul arbore sequoia din Oregonul de Sud .

    "Am trecut pe lângă mai multe pâlcuri , dar nu mi se păreau destul de potrivite. Ceva mai departe, pe o pajiște netedă, lângă un pârâu, am zărit un străbun singuratic, înalt cam de o sută de metri și cu circumferința trunchiului de mărimea unui mic bloc de apartamente. Ramurile acoperite cu frunze plate, de un verde strălucitor, nu creșteau de la cincizeci de metri în sus. Până la coroană, trunchiul arăta ca o coloană dreaptă, îngustându-se spre vârf, de culoare roșie, bătând în violet și albastru. Vârful era maiestuos, purtând urme de trăsnet din timpul unor străvechi furtuni. Am ieșit de pe șoșea și am oprit cam la cincisprezece metri de acea făptură dumnezeiască, atât de aproape, încât a trebuit să-mi las capul pe spate ca să-i pot vedea coroana."

    În anul 1962, când  și-a publicat jurnalul de călătorie, i s-a decernat Premiul Nobel  pentru Literatură.

POEZIILE TOAMNEI

BUCURIE 

            Nina Cassian

Mă bucur să-mi umplu părul cu voi, frunze de toamnă,

să fug prin pădurea nebună, căzând și râzând,

și să-mi zgârii obrazul, în scoicile voastre scorțoase...

Mă bucur să-mplânt 

în toamna roșcată strigătul meu adânc, singuratic,

sub bolțile pline de aer uscat, de foșnet de vânt,

să fug, să cad și să râd pe pământul împodobit

de galbenul tău sărut cu o mie de buze, toamnă.

5 OCTOMBRIE - CALENDAR LITERAR

 ZAHARIA STANCU

(n. 5 octombrie 1902, Salcia, județul Teleorman - dec. 5 decembrie 1974, București)

*

STRUGURI

Soarele a căzut în panere,

Albastru, violet, auriu,

Soarele dealurilor mele,

Soarele dulce pe care îl știu.

Strugurii mei, luminile mele,

Gem în panerele lumii,

Soarele din viile acestea mustoase,

Soarele căzut pe mâinile tale.

5 octombrie - ZIUA MONDIALĂ A ANIMALELOR

LUMEA ANIMALELOR :

De la ENCICLOPEDII și ATLASE

la PERSONAJE DE OPERE LITERARE -

De la prietenoase și carismatice animale de companie,

feroce sau impresionante creaturi terestre și marine,

la adorabile personaje din povestiri, povești, fabule.

**

LUMEA ANIMALELOR este plină de curiozități și de miracole!

    Nu putem trăi în mod indiferent și egoist alături de  aceste creaturi minunate

 cu care împărțim zi de zi aerul și apa Planetei PĂMÂNT!

    Scopul principal al acestei zile este de a sprijini pe întreg mapamondul drepturile animalelor, de a reflecta permanent la efectele pe care lumea modernă contemporană le are asupra comportamentului și habitatului animalelor.

    Să le oferim cu toții mai multă atenție, grijă, protecție dar mai ales afecțiune!

   Numeroase publicații cu informații științifice, scrieri literare și alte documente pot fi găsite la sediul filialei dar și la Biblioteca ASTRA.

    Informațiile privind documentele din colecțiile biblioteci se regăsesc în Catalogul online, pe platforma de cărți electronice Cloud Library și pe celelalte canale de comunicare.