ORION
de Geo Bogza
Nici o corabie nu s-a întors vreodată
Din marile sudului sau de la capricorn
Atât de pura și eleganta fregată,
Cum se întoarce toamna Orion.
Peste păduri înverzite n-a strălucit nicicând
Lumina lui albă. Nici pe pajiști de fân.
Oceane și munți il vad primăvara plecând
și cerul nu-și mai află multă vreme stăpân.
Octombrie urcă din nou peste grădini
înaltele-i catarge cu vârfuri de platină
și toată iarna, apoi, corabia de lumină
Deasupra lumii uimite se clatină.
Rege al constelațiilor din septentrion
Mereu lunecând peste lumi înghețate
Așa străbate noaptea marele Orion,
Corabie legănată în eternitate.