CUVINTE FRUMOASE, POEZII DUIOASE

POEZIA NATURII

PUIUL DE STĂNCUȚĂ
de Petre Crăciun

La geamul nostru-a poposit
Aseară o stăncuță.
Știți cum arată? E o cioară
Mai mică și drăguță.

- Copil frumos, a glăsuit,
Nu mă goni cu palma.
Am vrut să zbor. E prima zi.
M-am rătăcit de mama.

Ajută-mă să o găsesc
Ea seamănă cu mine.
O faptă bună dacă faci,
Are să-ți fie bine.

Am căutat-o peste tot,
Privind departe-n zare:
- La mine este puiul tău
Și-ți cere de mâncare.

Pe seară a venit din cer.
Zburase-n lumea largă,
Tot căutându-și fără spor
Stăncuța ei cea dragă.

- Ferice de părinții tăi
Ești un copil cuminte.
Pentru că puiul mi-ai salvat,
Îți mulțumesc fierbinte!