CUVINTE FRUMOASE, POEZII DUIOASE

POEZIA NATURII

CRĂIASA DIN POVEȘTI
                            de Mihai Eminescu

Neguri albe, strălucite
Naște luna argintie,
Ea le scoate peste ape,
Le întinde pe câmpie:

S-adun flori în șezătoare
De păinjen tort să rumpă,
Și anină-n haina nopții
Boabe mari de piatră scumpă.

Lângă lac, pe care norii
Au urzit o umbră fină,
Ruptă de mișcări de valuri
Ca de bulgări de lumină,

Dându-și trestia-ntr-o parte,
Stă copila lin plecată,
Trandafiri aruncă roșii
Peste unda fermecată.

Ca să vad-un chip , se uită
Cum aleargă apa-n cercuri,
Căci vrăjit de mult e lacul
De-un cuvânt al sfintei Miercuri.

Ca să iasă chipu-n față,
Trandafiri aruncă tineri,
Căci vrăjiți sunt trandafirii
De-un cuvânt al sfintei Vineri.

Ea se uită...Păru-i galben,
Fața ei lucesc în lună,
Iar în ochii ei albaștri
Toate basmele s-adună.

CUVINTE FRUMOASE, POEZII DUIOASE

POEZIA NATURII

PUIUL DE STĂNCUȚĂ
de Petre Crăciun

La geamul nostru-a poposit
Aseară o stăncuță.
Știți cum arată? E o cioară
Mai mică și drăguță.

- Copil frumos, a glăsuit,
Nu mă goni cu palma.
Am vrut să zbor. E prima zi.
M-am rătăcit de mama.

Ajută-mă să o găsesc
Ea seamănă cu mine.
O faptă bună dacă faci,
Are să-ți fie bine.

Am căutat-o peste tot,
Privind departe-n zare:
- La mine este puiul tău
Și-ți cere de mâncare.

Pe seară a venit din cer.
Zburase-n lumea largă,
Tot căutându-și fără spor
Stăncuța ei cea dragă.

- Ferice de părinții tăi
Ești un copil cuminte.
Pentru că puiul mi-ai salvat,
Îți mulțumesc fierbinte!

CUVINTE FRUMOASE, POEZII DUIOASE

POEZIA NATURII
                     

IZVORAȘUL
           de Grigore Vieru 

- Izvorașe, izvoraș,
Luri-luri, luri-la,
Spune din ce cânți așa,
Luri-luri, luri-la?
-Am de-argint un fluieraș,
Luri-luri, luri-la!
-Izvoraș-izvoraș
Luri-luri, luri-la:
Dă-mi mie cel fluieraș
Luri-luri, luri-la!
-Eu ți-aș da cel fluieraș,
Luri-luri, luri-la
Dar când iese prima stea,
Luri-luri, luri-la,
Tu adormi, măi copilaș,
Luri-luri, luri-la.
Și atunci până în zori,
Luri-luri, luri-la,
Din el cine va cânta,
Luri-luri, luri-la,
Pentru gâze, pentru flori
Luri-luri, luri-la?


DORUL ȘI LIMBA
                           Grigore Vieru 

Cerul e țesut din stele,
Luncile-din floricele,
Numai dorul strămoșesc -
Din cuvântul românesc.

Din pământ izvorul iese,
Grâul - din semințe dese,
Numai dorul strămoșesc -
Din cuvântul românesc.

Razele ne vin din soare.
Iar miresmele - din floare,
Numai dorul strămoșesc -
Din cuvântul românesc.

CUVINTE FRUMOASE, POEZII DUIOASE

POEZIA NATURII

CONCERTUL ÎN LUNCĂ
                                    de Vasile Alecsandri

În poiana tăinuită, unde zbor luciri de lună,
Floarea oaspeților luncii cu grăbire se adună,
Ca s-asculte-o cântăreață revenită-n primăvară
Din străinătatea neagră, unde-i viața mult amară.

Roi de flăcări ușurele, lucioli scânteietoare
Trec în aer, stau lipite, de luminărele-n floare
Răspândind prin crengi, prin tufe o văpaie albăstrie
Ce mărește-n mezul nopții dalba luncii feerie.

Iată, vin pe rând, păreche, și pătrund cole-n poiană
Bujorelul vioi, rumen, cu năltuța odoleană,
Frățiori și romănițe care se  ațin la drumuri,
Clopoței și măzărele, îmbătate de parfumuri.

Iată frageda sulcină, stelișoare, blânde nalbe,
Urmărind pe busuiocul iubitor de sânuri albe.
Dediței și garofițe, pârguite-n foc de soare,
Toporași ce se închină gingașelor lăcrămioare.

Vine cimbrul de la câmpuri cu fetica de la vie,
Nufărul din baltă vine întristat, fără soție,
Și cât el apare galben, oacheșele viorele
Se retrag de el departe, râzând vesel între ele.

În poiană mai vin încă elegante floricele,
Unele-n condurii doamnei și-n rochiți de rândunele,
Altele purtând în frunte, înșirate pe o rază,
Picături de rouă dulce care-n umbră scânteiază.

Ele merg, s-adună-n grupe, se feresc de buruiene
Și privesc sosind prin aer zburători cu mândre pene,
Dumbrăvenci, ganguri de aur ce au cuiburi de mătasă,
Ciocârlii, oaspeți de soare, rândunele, -oaspeți de casă.

Mierle vii șuierătoare, cucul plin de îngâmfare,
Gaița ce imitează orice sunete bizare,
Stigleți, presuri, macalendri ce prin tufe se alungă
Și duioase turturele cu dor lung, cu jale lungă.

Iată vin și gândăceii în hlamide smălțuite;
Iată grieri, iată fluturi cu-aripioare pudruite,
Și culbeci care fac coarne purtându-și casa-n spinare...
La ivirea lor poiana clocotește-n hohot mare.


Iată-n urmă și albine aducând în gură miere...
Zburătorii gustă-n grabă dulcele rod cu plăcere,
Apoi sorb limpedea rouă din a florilor potire,
Șoptind florilor în taină blânde șoapte de iubire.

Dar, tăcere!...Sus pe-un frasin un lin freamăt se aude!...
Toți rămân în așteptare. Cântăreața-ncet prelude.
Vântul tace, frunza deasă stă în aer neclintită...
Sub o pânză de lumină lunca pare adormită.

În a nopții liniștire o divină melodie
Ca suflarea unui geniu printre frunzi-alin adie.
Și tot crește mai sonoră, mai plăcută, mai frumoasă,
Pân'ce umple-ntreaga luncă de-o vibrare-armonioasă.

Gânditoare și tăcută luna-n cale-i se oprește,
Sufletul cu voluptate în estaz adânc plutește,
Și se pare că s-aude prin a raiului cântare
Pe-ale îngerilor harpe lunecând mărgăritare.

E privighetoarea dulce care spune cu uimire
Tainele inimii sale, visul ei de fericire...
Lumea-ntreagă stă pătrunsă de=al ei cântic fără nume...
Macul singur, roș la față, doarme, dus pe ceea lume!

22 APRILIE ZIUA PĂMÂNTULUI

****

Bolnav este Pământul

                                               de Emilia plugaru

Bolnav este Pământul

Cel fără de cuvânt.

Prea-poate-n Galaxie

E un martir, un Sfânt.

Pe spate-i cocoțată,

De veacuri, Omenirea,

I-apropie sfârșitul,

I-apropie pieirea.

În numele lui sfânt 

Dezlănțuie războaie,

Priviți-l, pe alocuri

Iar arde-n vâlvătaie.

E încă viu Pământul,

Dar rănile îl dor,

Și sufletul îl doare

Că florile lui mor.

Ce multe flori frumoase

Cresc pe Pământ, sub Soare,

De ce să nu-nflorească?

De ce să moară oare?

Te-ai compromis demult,

Tu, Omenire, care

Te crezi pe-acest Pământ

Puternică și mare.

Te-ai compromis demult

Și suflet nu mai ai,

Căci craca de sub tine

Cu tot ce-i viu o tai!

Pământul te tot rabdă

Ca mama pe-al său pui.

Un lut ai fost și tu

Ieșit din trupul lui.

Dă-ți seama, Omenire,

Pământul plânge mut,

Șiroaiele-i de lacrimi

Te vor preface-n lut.

Bolnav este Pământul

Oftează cu durere,

Salvează-l, Omenire,

De propria-ți tăcere.

CUVINTE FRUMOASE, POEZII DUIOASE

pentru liniștea sufletelor noastre

În ziua de Paști

                                             de Elena Farago

                        Toţi copiii azi se îmbracă

                        Cu ce au ei mai frumos

                        Şi părinţii lor le cântă

                        Învierea lui Christos.

                        Şi la masă ciocnesc astăzi

                        Toţi copiii cei cuminţi,

                        Ouă roşii şi pestriţe,

                        Cu iubiţii lor părinţi.

                        Toţi copiii azi sunt darnici

                        Căci ei ştiu că lui Christos,

                        Îi sunt dragi numai copiii

                        Cei cu sufletul milos.

                                 Şi copiii buni la suflet,

                        Azi cu bucurie dau,

                        Cozonaci şi ouă roşii

                        La copiii care n-au.

Dragi cititori,

Să aveți un Paște Luminos

cu sănătate și liniște sufletească.

HRISTOS A ÎNVIAT!

Dragi cititori,

Având în vedere contextul epidemiologic actual

Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu

rămâne închisă pentru activitățile cu publicul

pe perioada stării de urgență.

Vă mulțumim pentru înțelegere.

Vă încurajăm să respectați toate normele de igienă

și recomandările autorităților.