LECTURA , BUCURIA DE FIECARE ZI

LECTURA - HRANĂ PENTRU MINTE ȘI SUFLET!

*

Despre RĂBDARE, CURAJ și ÎNȚELEPCIUNE,

despre OMENIE și ALTRUISM

Era micuță și cam slăbuță, încât, cu cea mai mare bunăvoință, lumea nu-și putea da seama dacă are opt ani sau a și împlinit doisprezece. Avea bucle negre ca pana corbului, zbârlite, arătând ca și cum n-ar fi fost niciodată atinse de vreun pieptene sau de vreo foarfecă. Avea ochi foarte mari, minunat de frumoși și la fel de negri, iar picioarele îi erau de aceeași culoare, căci umbla aproape întotdeauna desculță. Doar iarna purta uneori ghete, dar erau diferite, nu se potriveau între ele, și, pe lângă aceasta, îi erau mult prea mari. Cauza era că Momo nu avea nimic altceva decât ceea ce găsea întâmplător sau i se dăruia. Fusta îi era cusută din diferite petice pestrițe și îi atârna până la glezne. Pe deasupra purta un surtuc bărbătesc vechi și mult prea larg, ale cărui mâneci erau suflecate la încheietura mâinii. Momo nu voia să le taie, căci se gândea, prevăzătoare, că va mai crește. Și nu se putea ști dacă va mai găsi vreodată un surtuc atât de frumos și folositor cu atât de multe buzunare.

Sub scena năpădită de ierburi a ruinei teatrului se găseau câteva camere pe jumătate dărâmate unde se putea intra printr-o spărtură a zidului exterior. Aici amenajase Momo o locuință. Într-o zi, pe la amiază, sosiră la ea câțiva bărbați și câteva femei din vecinătate, care încercau să afle ce-i cu ea. Momo stătea în fața lor privindu-i cu teamă, căci îi era frică să n-o gonească oamenii. Își dădu însă curând seama că erau prietenoși. Ei înșiși erau săraci și știau ce-i viața.

Michael Ende - Momo

***

Au venit cu bucurie la bibliotecă și, cu aceeași bucurie, au acceptat cărțile copilăriei pentru o lectură sensibilă, plăcută, lăsând pentru altădată cărțile "haioase" pe care și le-au ales din rafturi. 

Au descoperit povești fermecătoare și personaje asemenea.

*

Au plecat seara, cu sufletul și cu ochii plini de frumos.